1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Reformă prin șantaj?

Ne putem întreba dacă deschiderea arhivei SIPA ar putea să aducă prin ea însăși clarificările așteptate. Dacă cineva va fi utilizat abuziv informațiile de acolo, nu în arhivă va găsi dovezile.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader,  a luat o decizie care surprinde doar pentru că dezminte o politică veche de un deceniu. El a anunțat cu claritate: ”Voi desecretiza arhiva SIPA în cel mai scurt timp cu respectarea termenelor și procedurilor legale”.

Au trecut 10 ani de când s-a pus lacăt pe arhivă, după o perioadă de tatonări în care nu se știe bine ce s-a întâmplat. Au fost copiate documente și utilizate în scop de șantaj? Au existat decizii judecătorești luate sub amenințarea unor dezvăluiri? Acestea sunt suspiciuni grele care apasă de ceva timp asupra justiției românești. Știm bine că este posibil ca zvonurile privind presiunile exercitate asupra unor complete de judecată să fie create special pentru discreditarea justiției și inocentarea celor vinovați. Dar ne permitem luxul să ignorăm aceste temeri? Mai înainte de a destitui toate suspiciunile ca operațiuni insidioase împotriva Justiției sau ca simple  ”legende urbane”, după cum spunea fostul ministru Raluca Prună, ar fi de preferat ca aspectele care încurajează aceste bănuieli să fie, în prealabil, înlăturate. După care ne vom putea exprima fără bruiaje.

Așadar desecretizarea arhivei SIPA pare o decizie bună. Este de reținut comentariul pe care l-a facut una din combatantele principale pe acest front,  judecătoarea Dana Gîrbovan care din poziția de președintă a UNJR a făcut mereu opoziție față de cei care au administrat în ultimii ani domeniul Justiției: ”E timpul să se facă lumină în acest caz. De 27 de ani de la căderea comunismului continuăm să activăm în diverse sectoare din societate, inclusiv în justiţie, cu instituţii şi mentalităţi moştenite din orânduirea comunistă. UNJR a avut poziţii constante pentru clarificarea problemei SIPA, adresând numeroase cereri în acest sens instituţiilor abilitate. Pentru o justiţie cu adevărat independentă, avem nevoie inclusiv să facem lumină în cazul SIPA”.

Ne putem totuși întreba dacă deschiderea arhivei ar putea să aducă prin ea însăși clarificările așteptate. Dacă cineva va fi abuzat de informațiile de acolo, nu se va afla din arhivă acest lucru. Dovezile, dacă sunt, se găsesc în altă parte. Cel mult ar apărea în presă noi informații care ar putea afecta cariera unor magistrați.

Într-o ”scrisoare deschisă” publicată miercuri pe blogul său și adresată ministrului de Justiție, judecătorul Cristi Danileț a susținut că documentele ar trebui pur și simplu distruse: ”După mine, acele documente nu prezintă niciun fel de credibilitate, iar după inventarierea lor şi separarea de celelalte documente interesând chestiuni administrative legate de activitatea SIPA (inclusiv numele angajaţilor SIPA şi informatorilor acestora), ele trebuie imediat topite. Numai în acest fel se poate pune capăt activităţii de control a carierei magistraţilor de către factori politici şi servicii secrete din perioada 1997-2004”.

Fiecare are dreptate și admitem că acest lucru pare contradictoriu. În definitiv toți spun același lucru, atâta doar că se referă la perioade diferite. Este de reținut grija cu care fostul consilier al ministrului Monica Macovei a circumscris în timp activitatea de supraveghere a magistraților, vorbind de perioada 1997-2004. Cu toate acestea nici periopada de după 2004 nu este în afară de orice bănuială dacă luăm în considerare nu zvonurile, ci documentele Wikileaks cărora nimeni nu le-a contestat autenticitatea, deși nu sunt firește invocate oficial niciodată.

Într-o depeșă a ambasadei SUA la București, datată 6 martie 2009, se reproduce discuția avută cu Cristi Danileț care condamna fără drept de apel practica supravegherii și șantajării magistraților, dar care dezvăluia că dosarele mai recente fuseseră totuși depozitate în două încăperi aflate la îndemâna ministrului de Justiție. Nu este clar din telegramă la ce ministru se referea și de aceea e preferabil să reproducem pasajul integral: ”It was, noted Danilet, a throwback to the Ceausescu era, and a fallacy to believe that one could blackmail judges into reforming. (Note: Danilet disclosed that while files prior to 2001 had been destoyed, the MOJ still retained files from 2001-2005, in two small rooms accessible to the Justice Minister. End note.)”

Cert este că judecătorul Danileț iese relativ bine din această relatare în care apără exact aceleași principii ca și astăzi. Dar el dezvăluia totuși că reformatorii din epocă nu au ezitat să recurgă la șantaj. În orice caz telegrama începea prin a vorbi despre intenția ratată a fostului ministru Cătălin Predoiu de a reînvia serviciul desființat de Monica Macovei.

Judecătorul Cristi Danileț nu credea că reforma ar putea fi pusă în mișcare prin mijloace brutale. Iată-ne dintr-o dată în miezul celei mai fierbinți dezbateri politico-morale din tranziția post-comunistă pe care nu suntem pregătiți să o abordăm. Istoria ne oferă prea multe contradicții ca să riscăm o concluzie. E limpede, în orice caz , că adevărul nu se află în dosarele arhivate.

Vă mai recomandăm