Referendum privind secesiunea Sudanului de Sud

Plebiscitul se va desfăşura de-a lungul întregii săptămâni, fiindcă numeroşi dintre cei patru milioane de locuitori cu drept de vot au de străbătut distanţe considerabile pe jos până la cea mai apropiată secţie de votare.

Teritoriul în discuţie din sudul Sudanului are o suprafaţă de două ori mai mare decât România şi, din raţiuni de personal şi logistică, nu s-au putut organiza mai mult de 2600 de localuri de vot. Urnele sunt amplasate în corturi sau la umbra unui copac. Totuşi, în ciuda neajunsurilor, oamenii sunt mulţumiţi că au şansa să-şi ia soarta în propriile mâini - şi sunt cu toţii încredinţaţi că referendumul le va aduce independenţa.

Max Androga, un contabil în vârstă de 45 de ani, s-a trezit ieri dimineaţă la ora cinci, pentru a se aşeza la coadă, în faţa unui local de vot. A aşteptat cu răbdare aproximativ trei ore, până i-a venit rândul. Cu o faţă radioasă de bucurie, Androga nu-şi ascunde emoţia:

"Am 45 de ani şi în viaţa mea nu am avut încă parte de o perioadă de pace stabilă. M-am născut în toiul primului război, am copilărit între primul şi al doilea război. După zece ani de pace am pornit iarăşi de unde plecasem: de la război. În 1994 era cât pe ce să fiu ucis, aici la Juba. Războaiele ne-au arătat nouă, sudanezilor din sud, că suntem cetăţeni de mâna a doua. Nu am avut parte decât de nedreptăţi. Nu am avut niciodată parte de independenţă, şi asta în ciuda faptului că Sudanul a încetat să mai fie o colonie din anul 1956. Astăzi este, în sfârşit, ziua independenţei noastre. Astăzi votăm pentru scindare."

În ciuda tuturor inconvenientelor de ordin logistic, referendumul a început ieri, aşa cum fusese planificat. În total au fost deschise 2.600 de localuri de vot. Mulţi oameni trebuie să străbată cale lungă pe jos pentru a-şi introduce buletinul în urne.

Patru milioane de cetăţeni au fost înregistraţi înaintea plebiscitului, primind cărţi de alegători. Pentru ca votul să fie valabil, este nevoie ca minimum 60 la sută din cei cu drept de vot să se achite de această îndatorire cetăţenească.

Primele rezultate provizorii vor fi publicate abia săptămâna viitoare. Apoi, biroul pentru organizarea referendumului din sudul Sudanului trebuie să transmită mai departe aceste date către Comisia Naţională de Referendum din capitala Khartum, care le va verifica şi eventual, chiar contesta.

Totuşi, preşedintele Sudanului, Omar al Bashir, a promis, în timpul vizitei pe care a efectuat-o la Juba săptămâna trecută, că guvernul său va recunoaşte rezultatul plebiscitului, indiferent dacă va fi vorba sau nu de scindarea ţării. De atunci, de când pericolul nerecunoaşterii voinţei cetăţenilor a dispărut, situaţia s-a detensionat în sudul Sudanului.

Optiunea plebiscitului a fost înscrisă în tratatul încheiat între mişcarea de eliberare populară din Sudanul de sud, SPLM şi guvernul preşedintelui Bashir.

Nimeni nu se îndoieşte în aceste zile, în sudul Sudanului, că majoritatea va vota în favoarea independenţei. De aceea, oamenii au ieşit pe străzi să celebreze secesiunea încă de ieri.

Dar, cu cât este mai mare bucuria astăzi, cu atât mai mare ar putea fi şi dezamăgirea mâine, dacă dezvoltarea noii ţări est-africane, bogată în resurse de sol şi subsol, se va lăsa aşteptată.

Autor: Simone Schlindwein / Ioachim Alexandru
Redactor: Cristian Ştefănescu