1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Referendum bazat pe ignoranţă şi mistificare

Preşedintele a declanşat un referendum pentru desfiinţarea Senatului şi reducerea numărului de parlamentari. El pare să ignore însă chiar recomandările propriei Comisii de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional.

default

Sala Senatului de la Bucureşti, în pericol să rămână goală?

Gestul preşedintelui pare un act de voinţă pură, care nu mai are nevoie de argumente. Declanşarea unui referendum pentru desfiinţarea Senatului ignoră nu doar opinia majorităţii membrilor Parlamentului (ceea ce nu este, în circumstanţele româneşti, un lucru atît de scandalos pe cît pare), dar şi argumentaţia conţinută în raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a regimului Politic şi Constituţional.

Preşedintele Traian Băsescu trece cu vederea concluziile acestei Comisii, pe care el însuşi a învestit-o şi pe care, teoretic, le-a asumat din clipa în care au fost publicate pe site-ul oficial al instituţiei.

Dar este de semnalat mai ales că declanşarea referendumului se produce într-un gol total de dezbatere publică. Partidele, înfricoşate de intenţiile preşedintelui au preferat să nu discute, să lase subiectul în uitare, iar preşedintele la rîndul său nu a intenţionat sau nu a putut să lărgească cadrul dezbaterii, negăsind destule persoane care să-i îmbrăţişeze ideile.

Valeriu Stoica, de exemplu, unul dintre promotorii de frunte ai reformismului de dreapta, a expus încă din 2006 un plan cu totul diferit privind felul în care ar trebui să se desfăşoare reforma Constituţiei. În linii mari, Valeriu Stoica prevedea amorsarea procesului de dezbatere în Parlament (şi nu în afara lui) şi desfăşurarea lui într-un termen larg de cel puţin patru ani de zile.

Preşedintele propune un referendum într-o ambianţă de dezinformare

Aşadar, după patru ani de la lansarea ideii unicameralismului, publicul a rămas la fel de puţin edificat. În plus, „poporul“ care urmează să se pronunţe este dezinformat cu premeditare.

Preşedintele şi colaboratorii săi de campanie au insistat cu predilecţie asupra faptului că desfiinţarea Senatului ar decurge din procesul tot mai avansat de integrare europeană şi asupra aceluia că reducerea numărului de parlamentari ar prilejui economii bugetare şi o asanare morală a vieţii politice.

Dar autorii raportului prezidenţial ar fi primii care să protesteze. Documentul pe care aceştia l-au redactat are probitatea de a pune în paralel argumentele în favoarea unui parlament unicameral şi pe cele în favoarea bicameralismului, formulînd în încheiere concluzii dubitative, care nu autorizează modul simplificator în care pune problema preşedintele.

Argumentele Comisei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional au fost complet ignorate

Raportul enumeră mai întîi argumentele în favoarea monocameralismului, arătînd că acest sistem este adecvat unui stat naţional centralizat, că accelerează adoptarea legilor şi că face economii cu întreţinerea.

Dar în oglindă sînt expuse şi contra-argumentele. Monocameralismul, semnalează autorii raportului, poate fi punctul de plecare al unei tendinţe de tiranie a majorităţilor politice şi descurajează reprezentarea grupurilor regionale, iar în concluzie se arată, cu precauţie întemeiată, că o decizie nu trebuie să ia în calcul criteriul pur economic (reducerea alocaţiiei bugetare), ci „imperativul unui design constituţional echilibrat şi inteligent“.

Rumänien Präsident Traian Basescu

Preşedintele Băsescu ignoră recomandările propriei comisii

Raportul Comisiei prezidenţiale dezaprobă de la bun început utilizarea unor argumente populiste, care au revenit însă copios în argumentarea preşdintelui Traian Băsescu. Alocaţiile bugetare mari care se fac pentru întreţinerea Senatului au devenit deja un argument principal.

În plus, preşedintele şi colaboratorii săi de campanie au argumentat că Parlamentul European va juca tot mai mult rolul Camerei superioare pe măsură ce se adînceşte integrarea europeană. Raportul Comisiei prezidenţiale se fereşte însă cu grijă de acest argument, care este nepotrivit atît din punct de vedere juridic cît şi politic.

Se ştie prea bine că Tratatul de la Lisabona se străduieşte nu să delege funcţii ale parlamentelor naţionale către Parlamentul European, ci, dimpotrivă, să consolideze, prin subsidiaritate, rolul parlamentelor naţionale.

Unicameralismul continuă linia de omogenizare a societăţii româneşti

Raportul Comisiei prezidenţiale, cu toate că este surprinzător de laconic, reuşeşte să atingă punctele nevralgice: 1)autoritarismul ca pericol potenţial şi 2)centralizarea statului.

O dezvoltare este necesară. Dacă pericolul tiraniei majorităţii pare exagerat (majorităţile se pot schimba între ele alternativ), centralizarea excesivă a statului şi omogenizarea societăţii reprezintă un risc evident. România suferă deja, în prelungirea epocii comuniste, de un centralism excesiv şi se resimte deopotrivă de pe urma unui proces îndelungat de omogenizare etnică şi sociologică.

Saşii şi evreii au fost practic expulzaţi, iar în zonele cu densitate maghiară regimul ceauşist a dus o politică activă de schimbare a proporţiei etnice prin încurajarea migraţiei interne. Politicile acestea naţionaliste au fost descrise şi de Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, dar preşedintele nu pare să vadă legătura dintre acestea şi monocameralism.

După 1989, tendinţele de ştergere a diferenţelor şi uniformizare au continuat şi ele pot fi reperate în toate domeniile, de la politică la cultură şi administraţie locală. Războiul inscripţiilor bilingve reprezintă doar una din faţetele acestei tensiuni.

Parlamentul trebuie reformat, dar nu înaintea unei dezbateri reale

Aşadar, mai înainte de a lua o decizie şi mai înainte de a o supune unui referendum (cu rezultate aproape dinainte cunoscute), societatea românească ar trebui să delibereze asupra acestor aspecte şi să măsoare mai bine avantajele şi pierderile.

Unicameralismul descurajează regionalizarea şi va continua procesul de omogenizare socială, pe cînd Senatul, menţinut ca o cameră superioară, ar putea juca o funcţie ponderatoare, menită să atenueze tendinţa centralistă şi depersonalizantă a Statului.

Omogenizarea nu priveşte însă numai aspectul etnic, ci toate aspectele vieţii, de la cultură şi pînă la economie, cetăţenii de etnie română din provinciile ţării fiind la rîndul lor privaţi în bună măsură de iniţiativă şi de manifestare liberă şi originală. O dezbatere reală va trebui să pună în lumină toate aceste aspecte.

Un lucru este cert : bicameralismul actual este de fapt un fel de dublu monocameralism, deoarece cele două Camere au atribuţii identice şi aşadar o reformă trebuie să fie făcută. Dar în ce fel să fie făcută nu se poate decide mai înainte ca societatea să înţeleagă bine toate implicaţiile.

Autor : Horaţiu Pepine
Redactor : Ovidiu Suciu

Vă mai recomandăm