1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Reconcilierea germano-franceză - esenţială pentru integrarea europeană

Fondată cu 60 de ani în urmă, Republica Federală Germania este un stat relativ tânăr. Un proces important în istoria Germaniei postbelice a fost integrarea în structurile europene.

default

Germania s-a transformat astfel dintr-un fost adversar înverşunat într-un partener agreat. Decisive au fost la vremea respectivă - şi sunt şi acum - raporturile franco-germane.

De Gaulle bei Adenauer in Bonn bejubelt Deutsch-Französische Freundschaft

Preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, (în stânga imaginii) împreună cu cancelarul Konrad Adenauer la Bonn (1962)

" Trăiască Bonn-ul, trăiască Germania, trăiască prietenia germano-franceză!" cu aceste cuvinte se adresa mulţimii de la balconul primăriei din Bonn, capitala de atunci a Germaniei federale, în septembrie 1962 preşedintele Franţei, Charles de Gaulle. Muţimea adunată în piaţa primăriei îl aclama pe cel care, în două războaie mondiale pusese mâna pe armă împotriva Germaniei. Preşedintele Franţei a rostit un apel spre conciliere în limba pe care nu mai voise s-o vorbească niciodată, germana. În faţa militarilor Bundeswehr-ului, de Gaulle l-a citat pe scriitorul persecutat de nazişti, Carl Zuckmeyer:

" Dacă ieri era de datoria noastră să fim duşmani, astăzi avem dreptul să fim fraţi."

Pe de Gaulle şi Konrad Adenauer i-a legat o prietenie adâncă. Împreună, aşa spera mai ales şeful Palatului Elysée, aveau să definească politica postbelică europeană. Obiectul propus era transformarea Comunităţii Europene, proaspăt creată, într-o uniune politică. Un prim pas pe acest drum l-a constituit încheierea tratatului de prietenie germano-francez. La semnarea acestuia, în ianuarie 1963, cancelarul federal, Konrad Adenauer, a vorbit în franceză:

" Fără acest document nu e posibilă unitatea europeană. Metodele se pot schimba, dar cel mai important e ca încrederea între prieteni să nu se piardă."

Integrare în loc de confruntare - aceasta era deviza. Dar calea spre unitatea europeană nu a fost tocmai netedă. Atâta timp cât a fost la putere, de Gaulle s-a opus primirii Marii Britanii în comunitate. După aceea aveau să tot continue discuţiile legate de repartizarea fondurilor.

Deutschland 60 Jahre Kapitel 4 1979 – 1989 Helmut Kohl und Francois Mitterand

Cancelarul Helmut Kohl (în dreapta imaginii) şi preşedintele Franţei, Francois Mitterand, la Verdun (22.9.1984)

"Unificarea Europei a fost iniţial mai mult decât perspectiva unor avantaje materiale şi aşa trebuie să fie din nou", avertiza cancelarul Helmut Kohl în declaraţia sa guvernamentală, din mai 1983. Preşedintele Franţei, Francois Mitterand, avea să fie un bun aliat în urmărirea acestui ţel.

Istorică este imaginea din septembrie '84, înfăţişându-i pe cei doi lideri, Kohl şi Mitterand, ţinându-se de mână, în cimitirul militar de la Verdun, păstrând tăcerea minute în şir în memoria celor căzuţi în ambele conflagraţii mondiale.

Odată cu prăbuşirea zidului din Berlin şi a cortinei de fier, Germania a avut şansa de a se reunifica. Mai ales la Paris această perspectivă a trezit temeri vechi faţă de imperialismul german. Mitterand pleda pentru o Germanie europeană. El a acceptat unificarea Germaniei, de vreme ce Kohl se arătase favorabil integrării europene.

Tratatul de la Maastricht din 1992 a fost practic actul de naştere al "Uniunii Europene". Apoi totul a mers foarte repede: au fost desfiinţate controalele la frontiere, a fost introdusă moneda comunitară euro şi s-a început elaborarea unei constituţii comune.

Nicolas Sarkozy mit Bundeskanzlerin Angela Merkel

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul Angela Merkel la Berlin (16.05.2007)

La doar câteva ore de la învestirea sa în funcţie, în mai 2007, actualul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, a vizitat Berlinul, subliniind importanţa prieteniei dintre cele două ţări:

" Niciodată nu are voie să fie sacrificată această prietenie, care a trecut prin multe şi uneşte popoarele german şi francez."

Cu acelaşi prilej, şefa executivului german, Angela Merkel, se arăta convinsă că " va urma o bună cooperare" între Paris şi Berlin.

Misiunea celor doi lideri politici este însă poate cea mai dificilă de la începutul procesului european de unificare. Uniunea extinsă are imperios nevoie de reforme. Tratatul care ar fi permis reformarea UE a fost respins, într-o primă versiune de francezi şi olandezi, într-o a doua de electoratul Irlandei.

Marelui entuziasm privind reconcilierea europeană, de pe vremea unor de Gaulle, Adenauer, Mitterand sau Kohl, pare să-i fi luat locul un scepticism profund.

Autor: Tina Gerhäusser/ Medana Weident

Redactor: Robert Schwartz