1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Recesiune programată?

Istorică sau nu, învoiala la care în cele din urmă a căzut Obama cu adversarii săi este focalizată din perspectiva: duelului politic intern şi din cea a efectelor ei asupra economiei şi finanţelor internaţionale.

default

Marii cîştigători ai tacticilor mărunte din ultimele săptămîni, care au exasperat Washingtonul şi au ţinut cu sufletul la gură cercurile financiare internaţionale, sunt membrii aşa numitului Tea Party, grupul conservator al republicanilor, scrie LE REPUBLICAIN LORRAIN.

Chiar dacă şi aripa stîngă a democraţilor americani împărtăşeşte această opinie, reproşul că Obama a capitulat în faţa republicanilor este o uriaşă prostie, decretează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, admiţînd că adevăraţii învingători vor ieşi la iveală abia la anul.

Deocamdată, Obama se poate bucura de armistiţiul obţinut, cu preţul renunţării la mai toate valorile apărate de tabăra politică pe care o reprezintă, constată, sceptic, cotidianul francez SUD OUEST.

Compromisul la care s-a ajuns este nesatisfăcător şi nu atenuează nici una din slăbiciunile economice ale Statelor Unite, scrie THE TIMES schiţînd un scenariu sumbru în viitorul apropiat: dacă America nu poate opri spirala îndatorării, investitorii internaţionali vor întoarce spatele dolarului. Poziţia Americii este periclitată, iar guvernul trebuie să devină conştient de limitele posibilităţilor sale. Poate că prăbuşirea băncilor nu a fost decît actul întîi al crizei financiare - conchide cotidianul londonez.

Şi mai pesimistă este viziunea ziarului italian LA REPUBBLICA: în chiar ziua căderii la învoială, Wall Street împărtăşeşte un punct de vedere comun cu cel al laureatului Nobelului pentru economie, Paul Krugman, care a etichetat manevrele Washingtonului drept pernicioase pentru economia aflată deja la turaţii mici. Un motiv suficient ca pieţele financiare să fie cuprinse de un fior de teamă la ideea că America stagnează şi recade în recesiune.

Cît despre preşedintele Obama, care i-a entuziasmat pe americani cu formula Yes we can, după doi ani de guvernare, el nu a izbutit să lase amprente politice durabile, conchide DIE PRESSE.

Pactul occidentului cu (liderul sirian) Assad nu mai are voie să dureze - avertizează LUXEMBURGER WORT, reproşînd Apusului faptul că nu e animat decît de interese economice în Orientul Apropiat, respectiv în Siria, în timp ce Rusia îşi urmăreşte doar interesele geo-strategice. Deşi Berlinul şi Washingtonul îl acuză pe Assad că poartă război împotriva propriului său popor, cancelariile occidentale nu pot face mai mult decît să-şi exprime revolta şi consternarea -opinează LA CROIX.


Recentul masacru demonstrează că regimul de la Damasc îşi este propriul său duşman, crede ziarul danez POLITIKEN , deducînd de aici şi finalul iminent al dinastiei Assad. Numai că, uneori, dansul cel de pe urmă al dictatorilor poate să dureze cam mult .

Uniunea Europeană întinde o mînă ţărilor ameninţate de criză: Grecia,Irlanda,Letonia, Portugalia, România şi Ungaria, facilitîndu-le accesul la fondurile europene - relatează DER SPIEGEL în ediţia sa online.

In fine, demn de reţinut mai pare articolul de fond publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Ziarul recomandă Chinei o pauză în cursa ei febrilă spre superlative, dictată de conducerea comunistă a ţării care, fără propensiunea ei spre gigantomanie, s-ar delegitima.

Aceeaşi Chină se teme însă şi ea de islamism - atrage atenţia DIE WELT, observînd cu îngrijorare, pe aceeaşi pagină, dar într-un articol separat, şi derapajul Rusiei spre dreapta şi extrema dreaptă. Conflictele interetnice se agravează, neonaziştii se înarmează, problemele demografice se complică.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu