1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Recesiune, extremism, recul al libertăţii

Ca întotdeauna în istorie, recesiunile, şomajul debordant şi alte probleme economice ori financiare alimentează rând pe rând antisemitismul, extremismul, xenofobia şi rasismul. În estul ex-comunist, dar şi în vest.

Ori de câte ori se manifestă tendinţe de acest fel se amplifică şi pericolul unor ecouri exacerbate, de natură să pună paie pe foc în loc să stingă conflictele aprinse de neofascişti. Declaraţia şefului statului român care s-a răţoit la Ungaria în loc să se rezume la a-i lua la refec nominal pe autorii unor declaraţii extremiste pare să fi constituit o astfel de reacţie exagerată.

Concomitent, Ungaria nu e singura ţară criticată pentru discursurile marcate de rasism şi extremism ale unor politicieni care, precum Gabor Vona, au reuşit să ajungă în parlamentele ţărilor lor în ciuda poziţiilor lor oficiale, frizând cele de sorginte neonazistă.

Nici România USL-istă nu s-a arătat a fi la adăpost de tentaţii ultranaţionaliste. Varii derapaje extremiste s-au înregistrat şi la Bucureşti, în timpul puciului din 2012, ca şi în lunile care au urmat loviturii de stat USL-iste.

Dar ce te poţi aştepta oare de la democraţii fragile şi de la state de drept încă neconsolidate cu adevărat, în ciuda aderării lor la NATO şi UE, dacă spiritele s-au înfierbântat, dincolo de orice proporţie normală, chiar şi în raporturile anglo-spaniole?

Nave de război britanice se îndreaptă spre coloanele lui Hercule, în ceea ce pare a fi o evidentă tentativă a Londrei de la arăta pisica spaniolilor, care de la o vreme au început să se plângă strident de englezi şi de controlul lor asupra Gibraltarului.

La frontiera cu Oraşul-Stâncă, navetiştii spanioli care au scăpat de şomajul galopant din peninsula iberică şi şi-au găsit de lucru în Gibraltarul britanic s-au văzut transformaţi de mult în masă de manevră. Oamenii sunt siliţi să se supună unor penibile şi interminabile controale, menite să demonstreze că şi guvernul de centru-dreapta de la Madrid ar avea niscaiva muşchi…

Toate acestea pentru că englezii i-au supărat pe mai marii spanioli întrucât construiseră un recif artificial, din câteva zeci de blocuri de beton, menit să ţină la distanţă de peninsulă navele pescăreşti.

Mai nou, Madridul se gândeşte să se alieze cu Argentina, care revendică insulele Malvine/Falkland. Braţ la braţ cu argentinienii, spaniolii ar putea înfiera „colonialismul” britanic şi solicita, fie la Naţiunile Unite, fie printr-un arbitraj la Haga, viitoarea retragere a perfidului Albion din ţinuturi ocupate în trecut…

Marea problemă a spaniolilor şi argentinienilor e, în context, refuzul categoric al locuitorilor din Gibraltar şi din arhipelagul sudamerican de a accepta trecerea lor sub suveranitatea coruptelor oficialităţi de la Madrid sau Buenos Aires. Şi unii şi alţii îi preferă net pe britanici.

În 1713 Spania a cedat pe veci Marii Britanii suveranitatea asupra Stâncii maimuţelor. Ceea ce nu-i împiedică pe spanioli s-o tot revendice. La rândul lor, britanicii au organizat în Gibraltar în repetate rânduri referendumuri, care au confirmat atât în 1967 cât şi în 2002 intenţiile celor aproximativ 30.000 de locuitori ai oraşului britanic de la Coloanele lui Hercule. În covârşitoarea lor majoritate, aceşti oameni şi-au exprimat, în ambele instanţe, dorinţa de a rămâne sub jurisdicţia Londrei.

Ce anume îi mână pe spanioli în a căuta cearta cu lumânarea e clar. Recesiunea dă enorm de furcă executivului de la Madrid. Orice subiect ce ar putea distrage atenţia de la incompetenţa sau corupţia unor demnitari e, din unghiul acestor oficiali, binevenit.

Din cauza problemelor economice, peninsula iberică - scena mai multor conflicte de genul celor dintre Madrid şi secesioniştii din Ţara Bascilor - se luptă şi cu accentuarea altor tendinţe separatiste, de pildă în zona catalană.

Că atât extrema orientală, cât şi cea occidentală a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice se confruntă în prezent cu ispita unor derapaje extremiste şi ultranaţionaliste nu reflectă însă doar neajunsuri acute, de ordin economic. Ele oglindesc şi problemele de ansamblu ale Uniunii, ca şi un alarmant recul al diplomaţiilor statelor cu societăţi deschise, care, confruntate cu propriile greutăţi iscate de globalizare tind să se replieze asupra lor înseşi, încetând să mai promoveze exportul libertăţii şi consolidarea democraţiilor.