Recapitularea unei crime

Eudache Călderar şi Grigore Velcu au murit împreună, într-o noapte din vara lui 1992. I-a ucis acelaşi cartuş, tras din puşca unui vânător de mistreţi, aproape de graniţa polono - germană. După 20 de ani, un regizor descoperă că moartea celor doi români de etnie roma nu seamănă întru totul cu versiunea oficială.

Regizorul Philip Scheffner reconstruieşte din firimituri de adevăr scena crimei. Călderar şi Velcu trecuseră ilegal graniţa. Câteva ceasuri mai târziu, fermierii ieşiţi la cules îi descoperă - pe unul mort, pe celălalt rănit grav, atât de grav încât nu a mai putut fi salvat. Doi vânători din Saxonia Inferioară ce căutau, la crăpatul zilei, mistreţi, sunt judecaţi pentru omor din imprudenţă fără a fi vreodată condamnaţi de omor prin imprudenţă. Mai mult: actele procesului spun că victimele ar fi fost ucise pe loc. Familiile celor doi romi află târziu de tragedie iar trupurile neînsufleţite ajung după săptămâni bune acasă, într-o stare incipientă de degradare, roase de viermi. O imagine punctată de presa germană, care menţionează nominalizarea filmului "Recapitularea" în competiţia festivalului de film non-comercial Globale de la Berlin şi îşi pune întrebarea dacă procesul victimelor s-ar fi derulat la fel în cazul în care ar fi fost vorba despre cetăţeni germani. De fapt, familiile celor doi romi nu au fost niciodată informate că în Germania are loc un proces; presa vremii nota, sec, cum că familiile nu au fost prezente în sala de judecată. Le va vizita, după două decenii, regizorul german Philip Scheffner, care va culege mărturii din diverse surse pentru a ajunge, folosind instrumentarul cinematografic, la concluzia că uitata crimă din zorii zilei de 29 iunie 1992 a fost deliberat aruncată în nepăsare.

Scheffner, scria anul trecut Die Welt, comentând filmul "Recapitularea", este un foarte eficient vânător de fantome şi cel mai empiric oculist al recentului val al filmului documentar german. Fără să facă neapărat dreptate, pelicula lui Scheffner mişcă plăcile tectonice ale unei istorii nu neapărat îndepărtate: de ce s-au petrecut lucrurile aşa cum s-au petrecut, într-un stat de drept, respirând cu nesaţ democraţia câştigată odată cu reunificarea?