Reactorul de cercetare de la Garching

Sursa de neutroni este un instrument al Universităţii Tehnice din München, cu care oameni de ştiinţă din lumea întreagă vor putea efectua experimentele cele mai variate, multe din acestea ne fiind posibile pînă acum. Edmund Stoiber a reuşit să impună proiectul în ciuda unei rezistenţe politice masive, datorată mai cu seamă faptului că reactorul foloseşte uraniu. Mîndria cu care a prezentat realizarea la inaugurarea oficială este justificată: ştiinţa germană dispune acum de o instalaţie, unică în lume, care permite cercetări de excepţie. Otto Schilly a definit reactorul drept un obiect de prestigiu pentru Bavaria şi pentru Germania.

Reactorul de la Garching funcţionează de probă încă de la începutul lunii martie. Acum, după darea în folosinţă, el încă mai lucrează cu capacitate redusă, şi anume cu o putere de 5 megawaţi. Abia în toamnă se va ajunge la întreaga putere de 20 de megawaţi, şi atunci va începe activitatea de rutină. După cum precizează directorul ştiinţific al instalaţiei cu neutroni, Jürgen Neuhaus, aici vor putea efectua anual studii pînă la o mie de cercetători din ţară şi din străinătate.

Neutronii au însuşirea de a traversa cu uşurinţă materialele, inclusiv metalele. Absorbirea lor diferită de diferitele materiale face posibilă obţinerea de imagini ale obiectului cercetat– un fel de radiografii inverse – de o precizie uimitoare. De exemplu, dacă o pompă-injector este supusă sursei de neutroni, pot fi văzute şi petele de ulei, dat fiind că uleiul absoarbe mai puternic neutronii. În acest caz, scopul este de a îmbunătăţi funcţionarea motorului cu ardere internă.

Una din utilizările cele mai importante ale reactorului este verificarea materialelor. Cu ajutorul imaginilor obţinute, pot fi depistate cele mai mici defecte, cele mai fine fisuri într-un material, de exemplu în metale. Poate fi apreciată cu fineţe şi rezistenţa materialelor de construcţii, cum ar fi betonul. Cu deosebită precizie pot fi studiate de asemeni materialele magnetice.

Industria semiconductoarelor şi-a manifestat deja interesul pentru acest spectaculos instrument de lucru. Cu radiaţia de neutroni, siliciul pentru micro-chipuri va putea fi dotat cu însuşiri speciale; va fi obţinută o uniformitate spaţială a atomilor în material încă neatinsă. De posibilitatea de a analiza cu mare fineţe o probă vor căuta să profite şi criminaliştii, şi ecologii, şi farmacologii. Medicina nucleară, care lucrează cu izotopi, îşi va îmbunătăţi mult metodele de diagnostic.

Neutronii produşi de sursa de la Garching sunt neutroni bogaţi în energie. De la sursă pînă în hala în care sunt efectuate experimentele, aceştia sunt “frînaţi” prin traversarea unui recipient cu 10 metri cubi de apă grea. Căci toate domeniile de aplicare menţionate folosesc neutroni “termici”, mai înceţi.

De neutroni bogaţi în energie este nevoie numai la distrugerea tumorilor. În acest scop, particulele “încete” sunt dirijate pe o placă de uraniu, pentru a fi din nou produşi, prin reacţie nucleară, neutroni cu energie mare. Ajungem la domeniul care va prezenta pentru publicul larg un deosebit interes – cel terapeutic. La Garching vor putea fi distruse tumori maligne cu o precizie de asemeni încă neatinsă. Un singur neutron este de ajuns pentru a distruge o celulă canceroasă. Deja în vechiul reactor de la Garching, FRM I, numit de localnici “oul atomic”, au fost obţinute rezultate terapeutice foarte bune la formele superficiale de cancer.