1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Reacţii internaţionale la decesul lui Ariel Sharon

În memoria fostului militar şi om politic israelian, Ariel Sharon, intrat în eternitate la 85 de ani, s-au rostit diverse declaraţii elogioase. Dar n-au lipsit nici unele critici ori condamnări fără drept de apel.

Preşedintele Israelului, Shimon Peres, luându-şi adio de la fostul său camarad de luptă, Ariel Arik Sharon

Preşedintele Israelului, Shimon Peres, luându-şi adio de la fostul său camarad de luptă, Ariel "Arik" Sharon

Poporul evreu, israelienii şi liderii lumii i-au adus duminică un ultimul omagiu lui Ariel Arik Sharon.

Trupul său neînsufleţit a fost expus în Kneset, parlamentul israelian, astfel ca oamenii să-şi poată lua rămas bun de la unul dintre cei mai importanţi lideri ai statului evreu, un luptător din prima generaţie postbelică, un om care a contribuit din plin la renaşterea acestui stat după două milenii de la distrugerea sa de către romani.

Fostul soldat, gradat şi ofiţer de tancuri ajuns general a pus consistent şi în repetate rânduri umărul la salvarea statului evreu.

A acumulat merite imense în special în războiul de Yom Kippur. S-a afirmat că, în absenţa lui Sharon şi a victoriilor repurtate de unităţile sale de blindate în Egipt, dincolo de Canalul Suez, acest conflict s-ar fi putut solda cu declanşarea unei a treia conflagraţii mondiale. Dacă, de pildă, armatele arabe ar fi reuşit să dea peste cap apărarea israeliană, iar Ierusalimul ar fi reacţionat cu declanşarea unui contraatac nuclear.

Dar, chiar dacă lucrurile nu stau aşa, e cert că generalul de tancuri a jucat un rol cheie în respingerea atacurilor concertate ale statelor arabe în acel octombrie 1973 şi deci în supravieţuirea statului evreu.

Apoi, devenit politician, a condus o vreme dreapta democratică israeliană, pe care a traumatizat-o şi alienat-o prin decizia sa, pentru mulţi uluitoare, de a dispune retragerea trupelor israeliene şi lichidarea aşezărilor evreieşti din Gaza.

După trei decenii de viaţă în Fâşie, zece mii de evrei s-au văzut nevoiţi să-şi părăsească şi casele, şi fermele, şi sinagogile, şi cimitirele din zonă, astfel încât să se transpună primul pas al planului lui Ariel Sharon de a salva viitorul democratic şi evreiesc al statului israelian. Viitor care, potrivit lui, ar fi fost ameninţat şi politic şi demografic de perpetuarea de facto a unui stat binaţional, israeliano-palestinian.

Moartea lui Sharon, la 8 ani după intrarea sa în comă, e prilej de sărbătoare pentru unii. De pildă pentru criticii nefericitei şi vinovatei sale implicări, fie şi indirecte, în masacrele comise în 1982, la Sabra şi Shatila, de miliţiile creştine din Liban. E o ocazie de a celebra şi pentru varii tipuri de extremişti, fundamentalişti şi antisemiţi, care nu i-au agreat opţiunile militare sau politice, în genere tot pe-atât de curajoase, pe cât de controversate.

Dar conducătorii marilor puteri s-au înclinat în faţa memoriei sale. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a evocat “curajoasa decizie a lui Sharon de a dispune evacuarea” aşezărilor israeliene din Fâşia Gaza, decizie care ar fi reprezentat, potrivit şefei exeuctivului german, “un pas istoric pe calea încheierii unui acord cu palestinienii şi a soluţiei celor două state”.

"Drumul străbătut de Sharon a fost drumul străbătut de Israel”, a comentat la rândul său şeful diplomaţiei americane, John Kerry.

“Yehi zichro baruch”, “fie-i memoria binecuvântată”, a spus textual, în limba ebraică, fostul premier britanic Tony Blair, purtătorul de cuvânt al Cvartetului Internaţional pentru Orientul Mijlociu. Blair s-a arătat fascinat de "monumentala personalitate" a lui Ariel Sharon, Arik, după cum îl alintau israelienii, de curajul, fermitatea şi determinarea sa "în faţa oricăror dificultăţi" politice. "Deşi nu era în inima sa decât un simplu fermier, moştenirea lui politică va sfida timpurile şi-şi va cuceri un loc etern în istoria Israelului", a declarat articulatul Blair, textual.

Cuvinte calde la adresa lui au rostit şi foştii preşedinti americani Bill Clinton şi George W. Bush, precum şi fostul secretar al Departamentului de Stat de la Washington, Hillary Clinton.

Secretarul general al ONU, Ban Ki Moon, i-a lăudat "curajul politic şi voinţa de a adopta decizii istorice dureroase". I-a elogiat destinul şi actualul premier britanic, David Cameron, ba chiar şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, care s-a arătat impresionat de calităţile sale "de comandant militar şi de om de stat".

Rămâne de aşteptat verdictul istoriei. Care s-ar putea să difere substanţial de a-l unora dintre contemporani. Dar care nu va putea să-i conteste lui Ariel Sharon nici vitejia, nici inteligenţa şi, probabil, nici bunele intenţii.