1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Reabilitare întârziată a celor care au "trădat" regimul nazist

În Germania există de mai multă vreme voci care solicită anularea sentinţelor pronunţate împotriva aşa-numiţilor trădători de război.

default

Adolf Hitler, în discursul de la 1 septembrie 1939, în ziua începerii celui de-al Doilea Război Mondial

Trădători de război erau, potrivit codului penal militar din perioada nazistă, soldaţii dar şi civilii care aduceau prejudicii ţării lor sau ofereau avantaje inamicului. Acum, cei condamnaţi sunt reabilitaţi, statul de drept german făcând cu întârziere dreptate.

Au existat mii de sentinţe pentru trădare de război. Acum, după atâtea decenii, nu mai există decât un mic grup de astfel de "trădători". Cercetarea istorică a putut să reconstituie aproximativ 70 de asemenea cazuri.

Demni de a fi ucişi erau în ochii judecătorilor nazişti militarii care, de exemplu, încercau să-i salveze pe evrei de la moarte, care distribuiau manifeste pacifiste, care se implicau în favoarea prizonierilor de război, militari care scriau lucruri critice la adresa regimului în jurnalul lor intim sau militari care nu îi denunţau pe cei care comiteau astfel de delicte.

Toţi aceşti oameni nu se puteau aştepta la milă din partea judecătorilor. Dimpotrivă, pedepsele erau aspre şi foarte rapid pronunţate. Execuţia prin împuşcare sau spânzurare avea loc imediat după pronunţarea sentinţei în cele mai multe dintre cazuri.

La 70 de ani de la invadarea Poloniei de către Wehrmacht, la 70 de ani de la debutul marelui măcel provocat de germani, trebuie constatat că faptele acestor simpli soldaţi de multe ori, au adus onoare Germaniei. Nu sunt cu nimic mai prejos de curajul foştilor dezertori, de mult reabilitaţi, a celor care au refuzat să ia arma în mână sau a membrilor opoziţiei din rândurile ofiţerilor.

Regimul nazist a avut sub arme aproximativ 18 milioane de militari. Dintre aceştia prea puţini au avut curajul să se opună maşinii de război hitleriste, cu certitudinea că vor avea de plătit un preţ ridicat pentru asta.

Mult timp, societatea germană, pentru care termeni cum ar fi onoarea de militar sau jurământ ofiţeresc înseamnă în general ceva, a avut dificultăţi să accepte că opoziţia, nesupunerea în interiorul Wehrmachtului, a fost un act de curaj împotriva dictaturii. A existat şi întrebarea dacă nu cumva trădătorii de război i-au prejudiciat pe camarazii lor care şi-au respectat jurământul militar. De aceea, fiecare caz în parte a fost examinat cu maximă atenţie.

Trădare de război este o sentinţă incompatibilă cu fundamentele statului de drept. Aceasta este concluzia la care a ajuns Parlamentul Germaniei în 2009. Daune materiale nu vor fi plătite foştilor aşa-zişi trădători, deci actul în sine are valoare politică şi morală.

Acum, urmaşii acestor militari pot trăi cu certitudinea că părinţii, buncii, unchii sau fraţii lor nu au fost trădători, ci victime ale barbariei.

Autor: Cornelia Rabitz / Ioachim Alexandru
Redactor: Vlad Drăghicescu