1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Reînvie Înțelegerea balcanică?

După Inițiativa celor Patru Mări, care reia o mai veche preocupare poloneză, o altă idee interbelică pare să fi fost reeditată cu ocazia recentei reuniuni de la Varna.

Reuniunea de la Varna din 3 octombrie, la care au participat șefii de guvern din Bulgaria, Grecia, România și Serbia, nu a fost urmată de anunțuri spectaculoase, dar a părut să răspundă unor așteptări mai vechi și unor exigențe logice. Dacă aceste țări, inclusiv Serbia, doresc o formă mai strânsă de integrare atunci ar trebui în primul rând să dezvolte infrastructura de transport, să construiască poduri, conducte de gaz, rețele de electricitate, să stimuleze schimburile economice reciproce. 

România, cel puțin, a cunoscut recent o reorientare pe cât de discretă pe atât de spectaculoasă. Căci, într-adevăr, a anunța o reuniune la Varna cu liderii din Balcani nu atrage atenția, toată lumea fiind cu ochii pe marile capitale. Românii întorseseră de mai bine de un deceniu spatele Bulgariei (ca probă, al doilea pod peste Dunăre s-a construit mai mult în pofida intențiilor românești, iar vechiul pod stătea cu becurile sparte pe jumătatea proprie), în schimb se croiau planurile cele mai îndrăznețe pentru schimbarea raporturilor de putere în Marea Neagră. Desigur, relațiile ”mari” sunt necesare, dar nu poți aspira la o relație mare dacă nu poți întreține una mai mică. De aceea, reorientarea din ultimul timp a politicii externe românești pare inspirată, căci ea exprimă o revenire la firesc și la o modestie realistă. Pe termen lung aceste atitudini dau întotdeauna roade după modelul micilor hărnicii însumate.

Acum să privim lucrurile mai îndeapropare. Subiectul energiei a părut să stea în centrul acestei reuniuni cvadrilaterale, așa cum a reieșit din declarația premierului Tudose: ”Suntem patru țări care formăm Balcanii de Vest, Balcani care pot fi în egală măsură o poartă de intrare în UE, o poartă de ieșire din UE sau un zid care să apere UE. (…) Este important ca toate cele patru țări să acționăm ca un singur partener în ceea ce privește relațiile energetice cu restul UE și să evităm dependența de un singur furnizor.”(gov.ro)

Ultima fraza este desigur cea mai interesantă, căci ea amintește aventurile și eșecurile proiectelor Nabucco și South Stream, care divizaseră dramatic țările din regiune. România juca pe cartea americană, iar bulgarii pe cea rusească, iar în cele din urmă ambele au pierdut, căci marii jucători găsiseră alte debușee. Acum rămâne puțin neclar la ce proiecte se referă această declarație, deși ea pare să vizeze ceva precis. În orice caz, există două proiecte mai bine conturate, ambele susținute de Turcia.

Unul dintre ele este un proiect în principal rusesc sprijinut de Turcia, care vine de fapt să ia locul mai vechiului South Stream și care va aduce gaz în zona europeană a Turciei, printr-o conductă în curs de construire pe fundul Mării Negre (Turkish Stream). Un alt proiect, mai amplu, este asumat în principal de Turcia și își propune să trasporte gazul din Marea Caspică până în sudul Italiei, traversând Anatolia de la est la vest, apoi nordul Greciei, Albania și Marea Adriatică. Este vorba de așa numitul Coridor Sudic care este susținut și de Statele Unite, așa cum declara secretarul de stat Rex Tillerson cu ocazia vizitei sale din luna iulie la Ankara.

Prin urmare, cele două proiecte pot fi concurente sau complementare, după caz. Faptul că ambele sunt asumate de Turcia este însă o circumstanță favorabilă de natură să resoarbă vechiul război al gazoductelor. Ministrul energiei de la Ankara preciza de altfel cu ocazia Congresului Mondial al Petrolului ținut la Istanbul în vara acestui an că politicile energetice ale Turciei nu sunt dictate de interese pur comerciale: ”Vom continua – spune el, să sprijinim proiectele regionale de infrastructură și în măsura în care ele contribuie la pace și la stabilitate, la bunăstarea și securitate tuturor părților”.

Dar indiferent de evoluția geopolitică a regiunii se pare că România și țările din Balcani au convenit să nu se mai lase divizate de rivalitățile globale și să rămână unite în fața noilor oportunități și riscuri deopotrivă.

Horațiu Pepine, DW-București