1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Raportul Comisiei nu trebuie folosit ca armă politică

În ciuda recomandărilor exprese ale Comisiei Europene, partidele au iniţiat o nouă dispută privitoare la instituţia Avocatului Poporului.

default

PDL şi USL se întorc la vechea dispută ca şi cum, între timp, nimic nu s-ar fi întâmplat. În 18 iulie, Comisia Europeană a publicat un raport în care face comentarii extinse privitoare la instituţia Avocatului Poporului, solicitând imperativ depolitizarea ei: ”Autorităţile române – se arată în Raport – trebuie să asigure independenţa Avocatului Poporului şi să numească în funcţie o persoană care să se bucure de sprijinul larg al diferitelor partide şi care va avea capacitatea să îşi exercite efectiv atribuţiile legale în deplină independenţă.”

Majoritatea parlamentară USL îl înlocuise pe Bogdan Iancu cu Valer Dorneanu cu scopul de a preîntâmpina situaţia în care Avocatul Poporului ar încerca să blocheze anumite acţiuni politice, atacând ordonanţele guvernului la Curtea Constituţională. PDL s-a plâns Comisiei Europene, care nu a cerut însă repunerea în funcţie a persoanei agreate de PDL, ci numirea unui candidat consensual.

Curtea Constituţională a respins ulterior contestaţia PDL împotriva destituirii lui Bogdan Iancu, dar observaţiile şi recomandările Comisiei rămân valabile, deoarece Avocatul Poporului a dobândit prin Constituţia din 2003 puteri foarte largi, pe care le-ar putea utiliza pentru a influenţa jocul politic. Instituţia Avocatului Poporului, creată ca să îl apere pe cetăţean de abuzurile administraţiei de stat, nu are a se implica în niciun fel în lupta partizană şi de aceea ar trebui să fie condusă de o persoană agreată de toate partidele, aflată, cu alte cuvinte, dincolo de orice suspiciuni.

De aceea este decepţionant să vedem că PDL a înţeles raportul CE în chip partizan. Încurajaţi de sprijinul primit din partea Comisiei de la Bruxelles, democrat liberalii caută să restaureze situaţia iniţială. USL greşeşte la rându-i atunci când, în replică, îl propune tot pe Valer Dorneanu, deţinătorul actual al funcţiei. Cele două tabere s-au întors astfel pe poziţii ireconciliabile.

Dar Comisia ar putea folosi această împrejurare pentru a înţelege mai bine situaţia din România. Ar putea constata, în primul rând, că tabăra preşedintelui Băsescu foloseşte în mod abuziv susţinerea pe care a primit-o, refuzând dialogul politic şi căutând să-şi redobândească integral puterea asupra instituţiilor independente.

În a doilea rând, Comisia ar putea să constate că recomandările formulate în Raportul din luna iulie sunt incomplete. Partidele româneşti nu sunt capabile de consens şi, de aceea, ar fi mult mai nimerit ca legea însăşi să fie schimbată în aşa chip, încât Avocatul Poporului să fie numit cu cel puţin două treimi din voturile membrilor Parlamentului.

Dar problema Avocatului Poporului este mult mai complicată şi ar pretinde o analiză mai profundă. S-ar putea observa că puterile care i-au fost acordate sunt mai curând prilej de abuzuri şi că ar fi mult mai nimerit ca anumite prerogative să fie acordate direct cetăţeanului. De exemplu cetăţenii ar putea primi dreptul de a sesiza direct Curtea Constituţională, fără să mai treacă prin filtrul atât de impur al unei instituţii care, practic vorbind, se desparte atît de greu de condiţionările sale politice.