1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Rana vie a corupţiei parlamentare

Majoritatea parlamentară de la Bucureşti continuă să se opună cu succes demersurilor justiţiei de a-i urmări pe deputaţii şi senatorii corupţi. Or, acest scut parlamentar pune în pericol viitorul României.

Cum de e oare posibil ca nişte inşi acuzaţi de corupţie să nu poată fi deferiţi multă vreme justiţiei, doar pentru că sunt parlamentari şi se numesc Marius Isăilă, Vlad Cosma, Laszlo Borbley, Victor Paul Dobre sau Ion Stan şi sunt protejaţi de camarazii lor din Senat sau Camera Deputaţilor?

Şi cum de e posibil ca înalţi oficiali, între care premierul Ponta, să sfideze actul de justiţie şi credibilitatea ei, să ia public apărarea unor inşi bănuiţi de corupţie şi investigaţi pentru fapte de corupţie, în timp ce le ţin făptaşilor sau prezumtivilor făptaşi isonul, atacând instituţii ca DNA, care joacă un rol cheie în demascarea lor?

Refocalizarea atenţiei americane asupra fostei Europe comuniste ameninţate de ambiţiile imperiale ale Moscovei şi nu în ultimul rând asupra României a scos în evidenţă unele tare sistemice profunde. E vorba, în esenţă, de labilitatea unor societăţi est-europene dominate de oligarhii recrutate din fostele poliţii politice şi nomenclaturi comuniste convertite la capitalism, care au învăţat să se folosească de instituţiie democraţiei spre a submina durabil, poate chiar ireparabil, democraţia.

Lipsite de o presă cu adevărat liberă ori de majorităţi parlamentare responsabile, în stare să procedeze la demersuri de combatere a imposturii, incompetenţei şi furtului generalizat, aceste societăţi sunt nu doar expuse flagelului corupţiei endemice. Ele se confruntă şi cu pericolul ca justiţia să-şi piardă complet independenţa. Neavând mecanismele de autoreglare şi autoepurare necesare, aceste societăţi au ajuns să-şi piardă vigoarea democratică şi să devină extrem de vulnerabile la încercări externe de a le manipula şi domina.

Cât de gravă e situaţia, se poate lesne constata în România. Unde o serie de organizaţii nonguvernamentale perfect credibile, precum Freedom House, GDS, Expert Forum, Societatea Timişoara şi Centrul pentru Politici Europene au lansat recent un apel extrem de important. Deşi prea puţin difuzat, prea puţin auzit, prea puţin comentat, acest apel merită realmente toată atenţia, fiindcă pune degetul pe rana deschisă a societăţii româneşti.

Care, în faza negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, şi-a acordat, graţie ministrului justiţiei de atunci, Monica Macovei, şansa de a accede la standardele de justiţie ale statelor de drept occidentale. Îndeosebi crearea unor instituţii ca DNA şi ANI au împins România înainte, i-au deschis calea combaterii marii corupţii, facilitându-i un progres perceptibil care promitea s-o facă rapid compatibilă cu marile democraţii occidentale. Dar apoi ţara s-a văzut, vai, aruncată mult îndărăt. Culmea, rolul personajului negativ în această dramă parcă fără de sfârşit a revenit instituţiei centrale a oricărei democraţii liberale, care este forul legislativ.

Că i s-a imputat acestei instituţii declanşarea unei „lovituri de stat parlamentare” nu e o întâmplare. Fiindcă tentativa înlăturării din funcţie înainte de termen a preşedintelui Traian Băsescu n-a fost, defel, izolată. Ea s-a văzut însoţită de măsuri multiple şi sinistre de ştergere a separării puterilor şi mai ales de punere sub control a justiţiei româneşti, unica putere rămasă la oarecare distanţă de supremaţia USL-istă.

Elita antibăsistă ajunsă la cârmă l-a demis pe Avocatului Poporului, a atacat virulent Curtea Constituţională, a semnat cu ONG-uri securiste şi antidemocratice înţelegeri de desfiinţare a CCR, DNA şi ANI, adoptându-şi demersurile prin larga şi intensa implicare a Parlamentului.

N-a mai mirat deci pe nimeni când, într-o acţiune conspirativă, nocturnă, acelaşi for legislativ s-a declarat de acord, în „marţea neagră” cea de tristă faimă, cu punerea pe butuci a statului de drept şi transformarea României într-un stat feudal. Potrivit deciziilor lor, adoptate la 10 decembrie 2013, parlamentarii urmau să se bucure pe viitor de o veritabilă "superimunitate".

Deşi în reacţie la masivele proteste stârnite de marţea neagră s-a renunţat la unele dintre cele mai scandaloase prevederi, nenorocirea, în fapt, s-a perpetuat neabătut. Fiindcă parlamentarii au continuat să pună sistematic beţe în roate justiţiei ori de câte ori s-a încercat tragerea la răspundere a deputaţilor şi senatorilor corupţi ori incompatibili.

Pe acest fundal, e cât se poate de salutar apelul lansat de Freedom House, Expert Forum, GDS, Centrul de Politci Europene şi Societatea Timişoara, care solicită clar şi fără echivoc parlamentarilor români să înceteze „să mai pună piedici justiţiei în dosarele în care sunt implicaţi colegii lor”. Apelul le mai cere aleşilor să voteze pe marginea cererilor DNA de ridicare a imunităţii de parlamentari bănuiţi de corupţie sau de incompatibilitate "în mod transparent, cu bile la vedere şi să renunţe la afirmaţii publice de natură să prejudicieze actul de justiţie".

Chemarea ONG-urilor care apără libertatea şi democraţia românilor evocă revoltătoarele cazuri de protecţie parlamentară de care au beneficiat "Marius Isăilă, Vlad Cosma, Laszlo Borbley, Victor Paul Dobre sau Ion Stan" şi nu mai puţin consternantele luări de poziţie ale lui Ponta. Care nu s-a dat în lături să-şi exprime fără nici o jenă simpatia ori să se solidarizeze cu unii dintre cei mai notorii demnitari şi magnaţi români condamnaţi sau investigaţi pentru corupţie. Între ei, după Adrian Năstase şi Gigi Becali, "Adrian Duicu, Ion Prioteasa, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu", evocaţi de apelul ONG-urilor.

A sosit timpul ca Parlamentul să-şi revizuiască din temelii atitudinea. Dar e tot atât de probabil s-o facă pe cât e de probabil ca parlamentarii români să poată sări peste propria lor umbră. În aceste condiţii, e cu atât mai important ca toţi candidaţii la preşedinţia României să transforme această chestiune punând în pericol alianţele ţării şi viitorul ei democratic în prioritatea lor principală, edificându-i pe români cu privire la poziţia lor şi la modalităţile în care vor încerca s-o soluţioneze.