1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Radicalizarea limbajului public

Discernămîntul, moderaţia şi limbajul frecventabil încep să fie tot mai mult atribute ale celor care nu ies în faţă, ale celor care nu se văd.

Radicalizarea limbajului şi a discursului public se datorează în bună măsură lipsei de dialog între taberele politice şi partizanatului necondiţionat al românilor, pe de o parte faţă de "băsişti", pe de alta faţă de "uslaşi".

Apariţiile la televiziuni ale politicienilor, cu o frecvenţă care nu cred să fie egalată de vreo altă ţară europeană, dau impresia că în fiecare zi în România s-ar întîmpla lucruri fundamentale pentru ţară. Campionul acestor apariţii este de departe premierul Victor Ponta, însă în ultima vreme şi preşedintele Traian Băsescu a început să fie tot mai prezent pe ecranele televizoarelor.

Din momentul în care preşedintele şi-a anunţat intenţia de a denunţa pactul de coabitare cu premierul, atacurile dintre cei doi au devenit tot mai colţuroase, mai injurioase. "Este stilul lui Victor Ponta de a minţi cum respiră", spune preşedintele Băsescu la televizor. "Laşul Băsescu a dat licenţa la Roşia Montana", spune premierul Ponta tot la televizor.

Exemplele sînt numeroase şi ele nu vin doar din partea şefului statului şi a şefului guvernului. Însă cei doi demnitari au semnat un acord de colaborare instituţională, iar o bună bucată de vreme între Cotroceni şi Palatul Victoria a părut că funcţionează o bună înţelegere. S-a dovedit însă că nu am asistat decît la abţinerea temporară de la atacurile publice din partea preşedintelui şi a premierului şi că apropierea alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale este o miză mult prea mare pentru cei doi demnitari, pentru a mai ţine seama, fie şi doar formal, de un document oficial, agreat şi probabil solicitat de cancelariile europene.

Violenţa verbală identifică de cele mai multe ori lipsa argumentelor în susţinerea unor afirmaţii. Pe de altă parte, această formă fără fond ţinteşte către un public needucat şi în egală măsură îndoctrinat cu "adevăruri" ireversibile. Politicienii nu comunică decizii luate în numele binelui comunităţii, nu explică necesitatea şi beneficiul public al unor măsuri, ci transmit şi întreţin o stare conflictuală între "băsişti" şi "antibăsişti".

La această fracturare a societăţii şi la radicalizarea limbajului public au contribuit substanţial televiziunile partizane, cele mai multe cu puterea, dar unele şi cu opoziţia. Demonizarea preşedintelui Băsescu şi a "băsiştilor" pare a fi singura raţiune de a exista a Antenei3. Picătură cu picătură, publicul a fost îndoctrinat că preşedintele este sursa tuturor relelor din societatea românească: manipulează justiţia şi înfundă puşcăriile cu adversarii săi politici, este implicat în numeroase afaceri necurate, urăşte pensionarii, trimite românii să muncească în afara graniţelor etc. Nici o informaţie, una singură, nu a fost difuzată de canalul de televiziune respectiv care să-l pună pe preşedintele Băsescu într-o lumină favorabilă. Preşedintele nu e o statuie, dar e descalificant pentru un jurnalist să nu îi recunoască şi să facă publice măcar eforturile pentru o justiţie independentă şi politica fermă de orientare a României către Vest.

De cealaltă parte, B1tv de pildă nu găseşte o singură măsură a guvernului Ponta care merită a fi prezentată în termeni pozitivi. Departe de a compara cele două televiziuni (Antena3 nu suportă comparaţie cu nici un produs media din România în ceea ce priveşte tehnica manipulării), postul B1tv nu ar avea decît de cîştigat dacă ar ţinti mai mult către moderaţie şi echilibru.

Absenţa de ani de zile a dialogului politic dintre putere şi opoziţie s-a răsfrînt şi a luat forme violente în rîndul susţinătorilor uneia sau alteia din taberele politice. Bătălii crîncene se duc acum pe Internet, persoane care nu s-au văzut niciodată în viaţa lor ajung să se denigreze, să-şi atace unii altora familiile, cunoştinţele, doar pentru faptul că sînt din "tabere" politice diferite.

Discernămîntul, moderaţia şi limbajul frecventabil încep să fie tot mai mult atribute ale celor care tac.