1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Războiul pierdut al Kievului

Acum un an, la Kiev, demonstraţiile împotriva fostului preşedinte atingeau punctul culminant. Presa rusă a răspândit teamă, punând, astfel, bazele pentru războiul care a urmat. Ucraina a pierdut războiul informaţional.

"Situaţia din Ucraina arată că ţara se află în pragul dispariţiei", a spus moderatorul Dmitri Kisseliov, făcând un gest sugestiv, cu pumnul în jos, pentru a transmite că Ucraina este praf şi pulbere. Astfel începea, la 23 februarie 2014, jurnalul televiziunii de stat Rossija 1. "Când un stat nu se mai poate îngriji de siguranţa populaţiei, acel stat practic nu mai există", a continuat Kisseliov. Zâmbetul său a fost de-a dreptul macabru.

În Ucraina, a spus celebrul jurnalist rus, s-a depăşit graniţa unui război civil. Sânge va curge şi mai mult. Din acest punct de vedere, aceste cuvinte rostite fix acum un an, se dovedesc a fi corecte. Războiul între separatiştii din regiunile Doneţk şi Lugansk, susţinuţi de Moscova, şi armata ucraineană au curmat mii de vieţi. Însă acest război nu a început în estul Ucrainei, ci pe o tablă de şah complet diferită - a fost un război al minţii.

La sfârşitul lunii februarie, acum un an, după luni de zile de proteste, Kievul trăia o teribilă escaladare a violenţelor. Zeci de demonstranţi au murit pe străzile capitalei în timpul ciocnirilor cu poliţiştii, cei mai mulţi dintre ei în circumstanţe neelucidate nici până astăzi. La 21 februarie, cu toate că miniştrii de externe din trei ţări UE, printre care şi Germania, au negociat o înţelegere între opoziţie şi preşedinte, Ianukovici a fugit în mod surprinzător din Ucraina. A apărut, un pic mai târziu, în Rusia.

În luna februarie a anului trecut, televiziunile ruseşti puteau fi urmărite în întreaga ţară. Pentru oamenii din estul ţării, arată unele sondaje, presa din Rusia reprezintă o importantă sursă de informare. "Televiziunile din Rusia au început să vorbească despre ruperea Ucrainei cu mult timp înainte de evenimentele de pe Maidan şi apariţia conflictelor din estul ţării", a declarat pentru DW, Diana Duzyk, directoarea organizaţiei nonguvernamentale Telekrytyka din Kiev. Ucraina a ignorat informaţiile lansate de ruşi.

De altfel, mulţi oameni din estul Ucrainei au urmărit revoluţia aflată în desfăşurare la Kiev prin "lentilele" televiziunilor ruseşti: revoluţia este orchestrată de Occident şi dusă la îndeplinire de ultranaţionalişti ucraineni. Influenţa instituţiilor ruseşti de presă şi a celor ucrainene cu orientări pro-ruse a fost "otrăvitoare", crede Andreas Umland, expert al Institutului pentru Colaborare Euroatlantică de la Kiev. Retorica folosită de posturile ruseşti de televiziune şi nu numai a stat la baza sprijinirii separatismului în Crimeea, mai crede specialistul.

Kiew Fernsehturm Archiv 2012

Turnul tv din Kiev

Reţeta este relativ simplă. Când vorbesc despre Ucraina, jurnaliştii ruşi amestecă faptele cu ficţiunea. Kisseliov de pildă a spus într-o emisiune că noile autorităţi ucrainene ar intenţiona să pedepsească folosirea limbii ruse, ceea ce a fost, desigur, o ştire falsă.

În plus, s-a încercat acreditarea ideei că extremiştii de dreapta din Ucraina reprezintă o ameninţare mortală pentru est-ucraineni. De fapt, nu a existat nicio "retragere răzbunătoare" a acestor extremişti, după cum avertiza presa din Rusia. Este adevărat că gruparea radicală "Sectorul de Dreapta" s-a implicat în protestele de pe Maidan, însă importanţa ei a fost mult exagerată. Se ştie, deja, că la alegerile parlamentare anticipate, naţionaliştii ucraineni au obţinut scoruri foarte modeste.

Sămânţa nesiguranţei a fost bine răspândită în estul Ucrainei. În aprilie 2014, aproximativ 70 la sută dintre locuitorii din regiunea Doneţk erau de părere că schimbarea regimului de la Kiev este opera occidentalilor. Sondajul a fost realizat de Institului Internaţional pentru Sociologie din Kiev. În regiunea Lugansk, această părere era împărtăşită de 61 la sută dintre locuitori.

Guvernul ucrainean a realizat acest pericol. La sfârşitul lunii martie, un tribunal din Kiev a decis să interzică transmiterea pe teritoriul Ucrainei a programelor realizate de patru televiziuni ruseşti, printre care şi Rossija 1 a lui Dmitri Kisseliov.

Diana Duzyk consideră că autorităţile de la Kiev au reacţionat tardiv. Separatiştii pro-ruşi au întrerupt rapid programele televiziunilor ucrainene şi le-au pornit pe cele ruseşti. Când separatiştii au cucerit şi ultimele turnuri de televizine, mulţi observatori au ştiut că influenţa mediatică a Ucrainei în regiune va fi aproape inexistentă.

Din păcate, Ucraina a pierdut un război extrem de important în est, cel al minţii oamenilor.