Războiul pesedisto-american | România | DW | 30.11.2017
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Războiul pesedisto-american

Din conflagraţia diplomatică opunând Departamentul de Stat liderilor Parlamentului României nu s-a văzut decât o parte insignifiantă, un moţ, un vârf de iceberg. În fapt, e un război contra intereselor româneşti.

Ce ilustrează faptul că numai liderul nord-coreean pare să atace pe moment mai dur America decât cuplul Dragnea-Tăriceanu? Mai nimic unor naivi, din care, iată, se mai găsesc destui. Urmărind consternaţi şuturile verbale de o violenţă fără precedent administrate Departamentului de Stat, prin comunicatul mai-marilor de la Bucureşti, mulţi cred că n-au făcut decât să asiste la un banal accident. La un soi de "friendly fire" mărunt, un insignifiant incident, un foc limitat, fără consecinţe letale, asupra propriei tabere militare.

Aceşti oameni se înşală grav. La fel, eronează oficalii europeni care tac vinovat, pentru că n-au înţeles încă anvergura litigiului şi importanţa mişcărilor de pe eşichierul politic româno-american. Departe de a fi un duel nesemnificativ, ori de a viza doar legile justiţiei, schimbul foarte dur de focuri dintre autorităţile din Washington şi Bucureşti anunţă o iminentă aruncare în aer a alianţelor României. Dacă, puse cap la cap, indiciile existente reflectă realitatea, e clar că românilor li s-a pregătit expulzarea din lumea apuseană.

Ce înseamnă acest demers, accelerat, probabil, din raţiuni de perpetuare la putere, de iresponsabila clică urmărită penal de la vârful puterii? Înseamnă proxima raliere a ţării la interesele imperiului euro-asiatic propus de ideologii Moscovei şi edificat, de ani de zile, de Kremlin prin infilitrări de "omuleţi verzi", prin anexări de teritorii, invazii şi aprinderi de conflicte ulterior înghețate, prin agitprop de tip KGB-ist şi războaie hibride. Căci, deşi incompetenţi în cel mai înalt grad în materie de administrare şi guvernare a României, dregătorii regimului dragniot nu par, ei înşişi, atât de neghiobi, încât să creadă că, în actuala lume globalizată, ar putea rezista cineva la cârma unei ţări mici sau mijlocii fără alianţe puternice.

Izolată ea înşăşi între compatrioţi, din care chiar şi un apreciabil număr de adepţi ai PSD au toate motivele să fie consternaţi de o asemenea schimbare de macaz, gaşca din subordinea cuplului Dragnea-Tăriceanu ştie că n-ar avea decât o singură alternativă. Să mizeze pe reducerea credibilităţii UE şi a vestului şi pe exacerbarea sentimentului antiamerican spre a substitui alianţei cu Occidentul alta, cu Rusia.   

O listă virtual interminabilă de indicii pledează în favoarea acestei ipoteze. Le-a depistat şi scos în evidenţă, în repetate rânduri, parţial sau total, sagacitatea unor jurnalişti atenţi, între care Dan Turturică. Semnificativă, chiar dacă numai vremelnică, pare mai ales boicotarea - un gest de o gravitate fără precedent, la prima vedere aiuritor - a şedinţei Comisiei de achiziţie a rachetelor Patriot de către senatorii PSD şi ALDE, urmată de intempestiva escală efectuată la Bucureşti de şeful diplomaţiei americane, Rex Tillerson.

Deşi într-un conflict diplomatic multe rămân, prin forţa lucrurilor, învăluite în mister, ceaţa se risipeşte dacă lăsăm raţiunea să contemple evenimentele ca şi cum ar fi piesele unui joc de puzzle, a căror noimă devine comprehensibilă abia în contextul dat.

Văzute din acest unghi, războiul retoric, nu al românilor şi nici al întregii alianţe guvernamentale, ci al conducerii PSD/ALDE contra autorităţilor SUA, nu e atât rezultatul unei idiosincrazii iscate de socializarea parţial moscovită a nomenclaturii comunisto-securiste, de sub pulpana căreia a răsărit actuala oligarhie românească. Nici fructul vreunei analize raţionale. Ori a unei ideologice schimbări de paradigmă. Cât, mai degrabă, consecinţa unei decizii pragmatice, bazate pe false premise şi prezumţii.

Potrivit lor, românii ar putea, pasămite, să fie prostiţi la infinit, inducându-li-se, la ordin, antiamericanism. De pildă pe canale ortodoxiste şi ultranaţionaliste, de vreme ce salvarea de gratii a penalilor presupune o schimbare de macaz pro-rusă. Ori prin acreditarea unor false atitudini, conflicte şi vinovăţii.

În această logică ar putea fi privită şi afacerea "microfonul" din locuinţa fostului ataşat comercial american, atribuită titularei teleormănene a ministerului de interne, Carmen Dan. Ar putea fi lesne orchestrată astfel încât să sugereze SUA spionarea diplomatului lor de către serviciile secrete din subordinea preşedintelui Iohannis. Un litigiu între americani şi şeful statului român ar conveni de minune marilor corupţi hotărâţi să pună pe butuci independenţa justiţiei şi statul de drept. 

Înainte de a opta pentru schimbarea de macaz, coteria infractorilor şi penalilor din fruntea Parlamentului pare, oricum, să fi mizat pe aiureli chiar şi mai mari. Mai întâi, pe o modificare de amploare a politicii externe americane sub Donald Trump. N-a înţeles că populismul PSD afişat filistin, întru acapararea puterii şi menţinerea la ea, nu e totuna cu naţionalismul autentic, exacerbat de excesele prealabile ale stângii care l-a adus pe Trump la timonă. Şi n-a priceput că America e un stat de drept sever controlat de puteri separate şi de instituţii independente, care, fie şi sub un lider populist, rămân solid ancorate în valori democratice, valori importante din perspectiva stabilirii alianţelor americane.

În fine, dacă aparenţele nu înşală, prostia şi incultura groasă a decidenţilor dâmboviţeni le-a mai jucat, probabil, celor din urmă, o festă. Căci nu e omul prost destul, dacă nu e şi fudul. I-a determinat să-şi supraestimeze agerimea de minte. Şi să creadă că pot şantaja printr-o cacealma administraţia americană. Că ar fi o idee bună să boicoteze şedinţa de achiziţionare a rachetelor Patriot, în speranţa că perspectiva eşecului unei afaceri de anvergură ar sili o administraţie sensibilă la relansarea economică a SUA să pună botul la sfidarea regulilor democratice de către conducerea dâmboviţeană.

Or, fie şi o succintă cunoaştere a istoriei şi cutumelor politice anglo-saxone ar fi trebuit să-i avertizeze pe mai-marii PSD-işti să nu supraestimeze voracitatea şi lipsa de principii, ori de minte, a conducerii americane, aşa cum, trufaşă rău, clica penalilor subestimează şi inteligenţa românilor. Pe scurt, incompetenţi, o dată în plus, într-un domeniu care ar fi trebuit, prin constituţie, să fie gestionat de preşedinte, nu de foşti politruci în frunte cu ministrul de externe Meleşcanu, Dragnea şi Tăriceanu au toate datele să eşueze jalnic. A câta oară într-un singur an. De această dată vor claca inevitabil într-un război pesedisto-american care e şi un război contra intereselor româneşti.