1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Războiul dictatorilor cu perestroika

În acest episod din serialul "20 de ani de la prăbuşirea blocului comunist est-european", William Totok evocă încercările disperate ale forţelor dogmatice comuniste de a supravieţui gorbaciovismului reformist.

default

Gorbaciov şi Honecker la a 40-a aniversare a RDG. Ultima.

Stenograma discuţiei din data de 4 decembrie 1989 dintre cei doi lideri comunişti, Gorbaciov-Ceauşescu, publicată în ziarul "România liberă" (la 19 februarie 1994) a relevat pentru prima dată cu o deosebită claritate "ura viscerală a lui Ceauşescu fată de Gorbaciov". Ceauşescu a identificat instinctual în persoana lui Gorbaciov, ajuns la putere în martie 1985, mai mult decît un duşman al socialismului real-existent. Preşedintele sovietic întruchipa pentru Ceauşescu atît "groparul socialismului" cît şi reprezentantul de frunte al unui imperiu ameninţător. Combinaţia între dogmatismul ideologic interiorizat şi un naţionalism instinctual periculos l-au caracterizat pe Nicolae Ceauşescu şi au imprimat perioadei sale de guvernare acea "originalitate" malefică, pe care unii politologi au descris-o drept "naţional-comunism" sau "ceauşism".

Alianţa anti-gorbaciovistă

Falimentul sistemului socialist de tip sovietic, instaurat în toate statele satelite după cel de-al doilea război mondial, în anul crucial 1989 nu mai putea fi salvat. Încercările disperate ale forţelor conservatoare şi dogmatice din cîteva ţări comuniste, ca România, Republica Democrată Germană, Bulgaria sau Cehoslovacia, de a supravieţui gorbaciovismului reformist, au eşuat în mod jalnic. Însuşi "arhitectul" glasnostului, Mihail Gorbaciov, a dispărut de pe scena politică împreună cu sistemul pe care-l întruchipa. Istoria recentă a dovedit imposibilitatea reformării sistemului socialist-colectivist.

Denkmal Marx und Engels Berlin

Statuia lui Marx şi Engels la Berlin (Foto: autorul)

In arhivele de partid din fosta Germanie comunistă s-au păstrat zeci de documente, care reliefează încerările disperate ale lui Ceauşescu de a crea un soi de alianţă anti-gorbaciovistă. Această antantă neostalinistă a rămas, în ultimă instanţă, un proiect nerealizat şi, ca atare, nu a mai devenit un colac de salvare pentru unii lideri răsăriteni care căutau modalităţi de supravieţuire politică.

Stenograma discuţiilor din anul 1988 între Honecker şi Ceauşescu, dezbaterile secrete între reprezentanţii statelor membre ale "Tratatului de la Varsovia" din iulie 1989 la Bucureşti, dar şi declaraţiile făcute de Honecker după prăbuşirea sa aruncă o lumină semnificativă asupra unui capitol dramatic din istoria recentă. Procesele verbale ale discuţiilor între cei doi lideri comunişti din România şi din R.D.G., constituie documente de o extremă importanţă pentru înţelegerea istoriei recente. Documentele sunt relevante şi pentru înţelegerea sistemului primitiv de gîndire a unor oameni care s-au aflat la putere în cele două ţări, în care ignoranţa, dogmatismul ideologic unilateral, automulţumirea, infailibilitatea politică a "conducătorilor", abuzul de putere, aroganţa, brutalitatea, cultul personalităţii şi prigoana împotriva adversarilor potenţiali sau închipuiţi au devenit raţiune de stat.

Continuarea în pagina a 2-a