1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Război în anticamera Kremlinului

Propaganda Moscovei se dovedeşte aproape la fel de redutabilă în vest ca şi trupele, bombardierele şi navele, pe care le-a asmuţit mai nou în est, asupra teritoriului gruzin.

default

Omul pe care Rusia vrea cu orice preţ să-l debarce: prooccidentalul preşedinte al Georgiei, Mihail Saakaşvili

Combinată cu o campanie sistematică de provocări antigeorgiene, declanşată încă de la începutul deceniului trecut, propaganda Moscovei se dovedeşte aproape la fel de redutabilă în vest ca şi trupele, bombardierele şi navele, pe care le-a asmuţit mai nou în est, asupra teritoriului gruzin.

Cine e adevăratul agresor? - se întreabă cu naivitate mai mult sau mai puţin veritabilă diverşi editorialişti occidentali. Chiar şi într-un ziar conservator precum Die Presse, din Austria, citim o propoziţie aiuritoare. Cotidianul se întreabă „unde oare scrie în dreptul internaţional, că este pe deplin legitim ca un stat suveran să declanşeze o operaţiune militară pentru recuperarea controlului asupra unei regiuni separatiste (de pe teritoriul său)?”

Frica de o „internaţionalizare a conflictului”, sau, cum se mai spune în vest, de o „balcanizare a Caucazului” determină acelaşi ziar, în consens cu diverşi alţi observatori, să caute nod în papură conducerii de la Tbilisi.

Criticii vesteuropeni ai preşedintelui Saakaşvili tind în context să insiste mai puţin asupra agresiunii ruseşti, a bombardării de civili pe stil cecen şi a încălcării mascate, dar nu mai puţin flagrante, de către Moscova, a dreptului internaţional, decât asupra prezumtivei impulsivităţi a liderului gruzin. Acest demers oferă unor ziare ocazia de a justifica postfestum decizia Germaniei şi Franţei dela summitul NATO de la Bucureşti de a bloca accesul Georgiei la anticamera alianţei nordatlantice.

Koelnische Rundschau de pildă consideră că preşedintele georgian ar fi comis „o gravă eroare de calcul”, crezând că se poate reînstăpeni asupra Oseţiei de sud „la umbra Jocurilor Olimpice”. Or, „replica brutală a Moscovei” n-a întârziat.

Die Welt de la Berlin relevă că, susţinută de SUA, „Georgia doreşte să pătrundă în NATO şi UE”. Ceea ce, potrivit ziarului, nu s-ar putea, „câtă vreme nu-şi reglementează situaţia de la graniţe. Or, tocmai acestui scop şi intenţiei de a împiedica rusificarea completă a regiunilor sale secesioniste şi de a preveni pierderea lor definitivă” li s-ar fi datorat, potrivit ziarului, tentativa lui Saakaşvili de a rezolva situaţia „pe calea unui conflict fierbinte”. La cacialmaua sa, Rusia ar fi plătit sec iar Saakaşvili ar fi pierdut întregul pot, mai susţine acelaşi ziar berlinez.

Cu toate acestea, în majoritatea cotidianelor occidentale prevalează critici dintre cele mai dure la adresa Moscovei.

În ce-l priveşte, cotidianul elveţian Neue Zuercher Zeitung abordează chestiunea sobru şi obiectiv. Analizând ampla şi combinata ofensivă militară a Moscovei, ziarul relevă că operaţiunea e prea complicată ca să nu fi fost pregătită de mult. Rusia, scrie ziarul, „subminează de aproape două decenii suveranitatea Georgiei, inclusiv cu mijloace militare”, în prim plan fiind interese geostrategice ţinând în bună măsură de dorinţa Rusiei de a controla conductele petroliere şi rutele de export energetice traversând regiunea. „Georgienii, care au mizat pe atuul lor de ţară de tranzit al livrărilor de energie” se văd pedepsiţi…. „pentru că s-au sustras cel mai energic controlului Kremlinului” (după demolarea Uniunii Sovietice).

Or Caucazul este o zonă strategic vitală şi pentru efortul de război american de pildă în Afganistan, ori pentru încercarea occidentalului de a se elibera de dependenţa energetică de Rusia. Spre a-şi putea justifica extrem de brutala intervenţie, Moscova le-a oferit cetăţenilor georgieni din provinciile separatiste paşapoarte ruseşti.

Dar Neue Zuercher Zeitung demască deopotrivă propaganda acuzelor de genocid, vehiculate de oficialii ruşi, cât şi caracterul abuziv şi „disproporţionat” al intervenţiei militare anti-georgiene, cu recursul ei „la rachete şi bombe” îndreptate împotriva unor obiective civile gruzine.

În fine, cotidianul elveţian revine la efectele pernicioase ale summitului NATO din România, care a plasat securitatea Georgiei în ţara nimănui dintre est şi vest, lăsând ţara la cheremul poftelor ruseşti. Potrivit ziarului, „ţelul Kremlinului e clar. În conformitate cu tradiţiile imperialiste ale Rusiei, destabilizarea Georgiei urmăreşte instalarea la Tbilisi a unui nou guvern pro-rus” (şi antioccidental), zăgăzuirea influenţei apusene la frontierele ruseşti şi demontarea poziţiilor avansate ale vest-europenilor. „E remarcabil”, mai relevă ziarul din Zuerich, „că Moscova se simte destul de puternică să-şi impună propriile linii de demarcaţie cu mijloace militare.

Frankfurter Allgemeine Zeitung duce analiza până la capăt, reliefând că mesajul transmis de Kremlin nu-şi propune să răspândească groaza doar în ţările vecine Rusiei, ci şi „la Bruxelles, Beijing şi Washington”.