1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Războiul pixelilor

26 ianuarie 2010

Internetul e pe cale să ucidă ziarul tipărit. O nouă victimă pare a se ivi la orizont.

https://p.dw.com/p/Lgwe
Cu ochii pe televizoareImagine: Illuscope

Conform statisticilor, românii se numără printre cei mai avizi consumatori de televiziune dintre europeni. Întrecuţi doar de ciprioţi şi la egalitate cu bulgarii şi macedonenii, încrederea românilor în informaţiile oferite de micul ecran atingea în vara lui 2008, conform Eurobarometrului realizat de Eurostat, procentul de 70%, depăşind cu mult celelalte canale de informare precum radioul sau media online.

Însă în 2009 a apărut o fisură în monolitica dominaţie televizivă a României. Ultima statistică europeană constată scăderea încrederii pe care românii o au în televiziuni cu aproape zece procente: de la 70% la 61%. Televiziunea pierde teren şi la nivelul întregii regiuni europene dar declinul este mult mai lent faţă de cel din România.

Informaţia ca varieteu

Deşi este percepută a fi un mijloc de informare în masă, televiziunea este utilizată de către consumatori pentru divertisment. Structura şi reţetele programelor de succes nu folosesc criteriile jurnalismului de informaţie riguros ci jonglează cu faptul divers transformând, spre exemplu, principalul jurnal informativ al serii într-un varieteu televizat. Din ce în ce mai des astfel de jurnale debutează cu ştiri sportive, anunţarea unor incendii sau a unor accidente.

O conduită care banalizează informaţia, reducând-o la aspectul ei anecdotic. Aproape totul este caricaturizat, subtilităţile sunt înlăturate şi viaţa comunităţii apare desenată în tuşe groase ,uşor accesibile publicului, indiferent de educaţia primită. Faptul divers este camuflat pe micul ecran în informaţie de mare actualitate şi este un paradox că, deşi televiziunea funcţionează în domeniul real ca un instrument de divertisment, conceptual societatea se raportează la ea ca la sursa primă de informaţii.

Kinder und Gewalt im Fernsehen
De mici, în faţa televizoruluiImagine: Bilderbox

O confuzie

Dar televiziunea arareori ridică discursul interogativ la nivelul de competenţă necesar unei dezbateri relevante. Tocmai de aceea publicul nu priveşte micul ecran pentru a găsi întrebări sau răspunsuri noi, ci doar pentru a-şi întări opiniile deja formate.

Un studiu efectuat în anul 2008 de Agenţia pentru Monitorizare a Presei, stabilea că principala condiţie de menţinere a încrederii acordate televiziunilor este ca informaţiile vizionate să corespundă cu cele deja deţinute.

„A te relaxa” este o activitate pasivă în armonie cu ritualul serii petrecute în faţa televizorului. De altfel, cele mai admirate personaje ale universului televizat nu sunt specialişti în domenii academice, ci profesionişti ai show-ului. ”A te informa” este un gest activ, compatibil mai degrabă cu utilizarea şi căutarea dinamică a informaţiilor în mediul online.

Această confuzie între televiziune ca mijloc de informare şi televiziune ca platformă a divertismentului este imposibil de înlăturat în lipsa unui substitut eficient. Acesta deja există şi este utilizat adecvat de segmentul de public cel mai dinamic şi adaptabil. Astfel, pentru cei cu vârste până în 25 de ani, principalul mijloc de informare nu este televiziunea ci Internetul. În universul online, informaţia este căutată activ şi filtrată în funcţie de interesele individuale.

Dacă Internetul e pe cale să ucidă ziarul tipărit, o nouă victimă apare la orizont. Dar televiziunea nu va dispărea, ci doar va fi pusă la locul pe care îl merită.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Rodica Binder