Războiul nedorit de nimeni

Chestiunea siriană faţă cu represaliile turceşti şi cu pericolul extinderii conflictului civil prelungit de ruşi şi de chinezi la Naţiunile Unite prin refuzul lor de a pune capăt în Consiliul de Securitate a măcelului la care se dedă regimul Assad e una dintre temele aprig comentate de ziariştii din Apus. Care mai abordează pe larg şi primul duel televizat din cursa prezidenţială americană.

Istoria „escaladării anunţate” a litigiului civil spaniol a început s-o scrie vineri, 5 octombrie, Die Welt. Un editorial dedicat „războiului pe care nu vrea nimeni să-l poarte” ne aminteşte de „avertismentele clare” la adresa Damascului lansate de Ankara după doborârea, de către sirieni, a unui avion militar turcesc, în iunie curent. „Ne găsim oare în pragul unui război?” - se întreabă, ca atare, ziarul berlinez.

Die Welt menţionează că, în conformitate cu logica belicoasă şi orgoliile bărbăteşti din Orientul Mijlociu, „executivul turc semnalizează că vrea să se rezume la o ripostă limitată”, dar că în istorie s-au purtat multe războaie pe care nu le-a vrut nimeni”.

Pe cel turco-sirian, pe care l-ar putea isca supraîncălzirea situaţiei nu l-ar vrea nici Ankara, nici Damascul şi nici Alianţa Nord-Atlantică din care face parte Turcia. NATO, mai recomandă ziarul, ar face bine în consecinţă să-i determine din culise pe turci să se calmeze şi să aplaneze tensiunile la frontiera cu Siria.

Problema e însă net mai spinoasă decât sugerează editorialul cotidianului conservator de la Berlin chiar dacă şi Mitteldeutsche Zeitung speră în proxima răcorire a spiritelor prea încinse din regiune, iar Süddeutsche Zeitung admite că zăngănitul retoric al armelor este periculos. În chestiune e eventualitatea, evocată pe un ton alarmat de Tageszeitung din Berlin, ca Turcia să creeze „o zonă eliberată pentru rebelii sirieni”, ceea ce e un joc cu focul, întrucât ar putea antrena în conflict „Iranul şi Rusia, care susţin regimul de la Damasc”.

Alţi editorialişti revendică o puternică susţinere a Turciei de către Alianţa Nord-Atlantică, tocmai pentru că Ankara ar reprezenta în zonă interesele apusene şi pentru ca litigiul să nu se extindă.

Degetul pe rană îl pune însă Stuttgarter Nachrichten, care, fără să minimalizeze riscurile propunerii sale, solicită imperativ Naţiunilor Unite să se hotărască în fine să pună capăt coşmarului sirian printr-o rezoluţie autorizând o intervenţie militară a NATO. „Un semnal limpede la adresa dictatorului de la Damasc indicând că lumea nu mai vrea să asiste neputincioasă la asasinatele (din Siria) ar fi instaurarea unei zone de interdicţie de survol”.

Or, asemenea propuneri s-au mai făcut în nenumărate rânduri, fără să poată fi transpuse din pricina susţinerii de care dictatura siriană continuă să se bucure din partea Rusiei şi a Chinei comuniste la Consiliul de Securitate ONU. Acest sprijin a transformat practic în maculatură şi în bătaie de joc eşafodajul dreptului internaţional pe care ar trebui să-l apere Naţiunile Unite.

În această privinţă lucrurile n-au şanse prea mari să se modifice până după următoarele alegeri prezidenţiale americane. De prima dispută televizată a principalilor candidaţi la funcţia supremă în Statele Unite se ocupă numeroşi analişti vesteuropeni.

Toţi observatorii remarcă surprinzătoarea victorie repurtată în acest duel de Mitt Romney, care s-a prezentat mai dinamic şi mai ofensiv.

Or, unele ziare germane de stânga, precum Frankfurter Rundschau sau Dresdner Neueste Nachrichten îl critică pe Romney pentru că, alunecând din raţiuni electorale de la dreapta spre centrul şi stânga spectrului politic, candidatul republican „şi-a relativizat propunerile mai vechi”.

Alţi editorialişti, înspăimântaţi de posibilitatea unui nou „change”, a unei noi schimbări la Casa Albă, de această dată în defavoarea şefului ei actual se întreabă ce s-o fi întâmplat oare cu geniul retoric al preşedintelui american în exerciţiu. Nu puţini îi cer lui Obama să se arate mai combativ şi agresiv dacă nu vrea să piardă alegerile din noiembrie.