1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Rămâneţi acasă!

Alina Kühnel30 ianuarie 2013

Britanicii pornesc o campanie negativă pentru a-i speria pe potenţialii imigranţi din România şi Bulgaria.

https://p.dw.com/p/17Tyw
Themenbild Presseschau
PresseschauImagine: Fotolia

"Vremea aici este mult mai proastă decât izolarea caselor, datoriile publice cresc ameţitor, ne îndreptăm rapid spre a treia recesiune, mâncarea noastră produce arsuri, iar femeile de aici poartă fuste scurte atunci când nu prea au ce să arate", cam aşa ar putea suna o campanie plătită de guvernul britanic pentru a-i speria pe migranţii care iau cu asalt insula, informează chiar pe prima pagină berlinezii de la DIE WELT.

Dat fiind că, din 2014, nu se mai aplică legislaţia care îngrădeşte accesul direct al "noilor europeni" din România şi Bulgaria la piaţa muncii din Marea Britanie, Downing Street verifică "posibile opţiuni, dar nu doreşte să comenteze situaţii specifice", menţionate de presă.

DIE WELT citează presa insulară care nu vede cu ochi buni alocarea de fonduri pentru campanii negative.

Nici politica de austeritate din zona Euro nu este binevăzută de principalii factori de decizie la nivel economic. Va fi Europa sacrificată pe altarul austerităţii? întreabă FRANKFURTER RUNDSCHAU, publicaţia cunoscând din propriul destin efectele crizei de durată (în măsura în care a fost declarată falimentară la finele anului 2012) .

Reiese din ziarul din Frankfurt că teoria anti-austeritate a Fondului Monetar Internaţional este combătută de un recent studiu susţinut de Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, instituţii care sunt în favoarea aplicării măsurilor conjuncturale dure.

"Ieşit de la reanimare, dar nu vindecat", astfel definesc elveţienii de la NEUE ZÜRCHER ZEITUNG starea actuală a "pacientului euro". "Ce-i mai greu am depăşit", anunţa la începutul anului unul din medicii şefi, Herman van Rompuy, ieşirea din convalescenţă a monedei unice. Dar, "în ciuda relaxării situaţiei financiare, a rămânerii Greciei în selectul club şi a revenirii Irlandei şi Portugaliei pe piaţa de capital, nivelul record al şomajului este un efect negativ al tratamentului-şoc", constată, nu fără îngrijorare, analiştii elveţeni.

Ceva mai optimist se declară actualul responsabil de soarta monedei unice, comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn. Intens dezbătuta, posibilă excludere a Greciei din spaţiul Euro, aşa numitul "grexit", a ieşit complet din discuţie". Declaraţia, făcută marţi seara la Bruxelles de către Rehn este preluată în ediţia online a săptămnalului german DER SPIEGEL.

Săptămânal, care trage un semnal de alarmă asupra unui alt copil-problemă al Europei. "Ideologii de (extremă) dreapta ai premierului ungar", un articol semnat de Keno Verseck, dedicat celor două feţe ale şefului cabinetului de la Budapesta. "În străinătate, premierul Ungariei Orbán se prezintă ca un bun democrat. În ţară însă, el continuă politica inspirată de partidul de extremă dreaptă, Jobbik. Partenerii europeni nu vor să vadă această realitate şi închid ochii".

Îngrijorări stârnesc nu doar convalescentul european sau pacientul ungar, ci şi Germania, unde "toţi cetăţenii sunt bolnavi" după cum susţine DIE WELT. Ziarul comentează cel mai recent raport pe tema stresului, potrivit căruia fiecare al doilea militar sau angajat se îmbolnăveşte în urma stresului.

Şi mai rău, tot mai mulţi copii din Republica Federală suferă de Sindromul de Hiperactivitate şi Deficienţă de Concentrare (ADHD). Este adevărat: mobil, Ipad, Ipod, laptop, console de joc, televizor, facebook, twitter, toate aceste medii îi cuceresc pe copii şi tineri şi, în egală măsură, le scapă apoi de sub control. Dar ar fi fatal să le aplici rapid diagnosticul de ADHD şi să îi dopezi cu Ritalin. Li se cere copiilor să corespundă unor anumite şabloane. Nu au voie să iasă din rând. Ei trebuie să stea liniştiţi, să înveţe, să performeze, să funcţioneze. La asemenea aşteptări, fiecare copil va fi până la urmă diagnosticat cu ADHD. Şi astfel ajungem la adevărata suferinţă a societăţii noastre: eşecul colectiv al părinţilor, educatorilor şi profesorilor.