1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Qatar, ultimatumul şi Germania

Asediat acasă de presa de stânga, pe care nici el n-o iartă, preşedintele SUA a intervenit telefonic întru dezamorsarea litigiului care a dus la izolarea Qatarului în lumea arabă. În conflict mediază şi Germania.

Emirul Qatarului, şeicul Hamad bin Kalifa al Tani, în 2012, cu Mohamed Morsi, pe atunci preşedinte al Egiptului şi lider al Frăţiei Musulmane (picture-alliance/dpa)

Emirul Qatarului, şeicul Hamad bin Kalifa al Tani, în 2012, cu Mohamed Morsi, pe atunci preşedinte al Egiptului şi lider al Frăţiei Musulmane

Spre disperarea unora, spre fericirea altora, vechea ordine mondială stă să se prăbuşească. Înaintea summitului G-20 care va avea loc la Hamburg în cursul acestei săptămâni şi va fi precedat de o întâlnire la vârf americano-germană, influenţa şi rivalitatea celor două state s-au evidenţiat o dată în plus, în noua criză din Orientul Mijlociu. În speţă în lumea arabă care a izolat etanş Qatarul.

Ultimatumul adresat emiratului a expirat în noaptea trecută, dar, datorită intervenţiei mediatoare a americanilor şi a Kuweitului, a fost prelungit pe timp de 48 de ore. În aceste condiţii extrem de tensionate, şeful diplomaţiei germane, Sigmar Gabriel, începe azi, la rândul său, un turneu de mediere în regiune.

Germania a adoptat o poziţie oficială de neutralitate. Berlinul are interese economice importante nu doar în ţările coaliţiei, în speţă în Arabia Saudită, Bahrein şi Emiratele Arabe Unite, ci şi în Qatar. Care i-a enervat durabil pe şeicii, emirii, prinţii şi regii din vecinătate ca şi pe occidentali, finanţând din plin atât pe teroriştii statuluim islamic, cât şi toate filialele Frăţiei Musulmane, fie ele în Egipt, în Gaza, unde activează sub numele de Hamas, ori aiurea în Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Nu mai puţin grav, deşi adăposteşte trupe americane, Qatarul sunit finanţează o insidioasă şi sistematică propagandă islamistă. Una care convine de minune şi statului islamic şi Iranului teocratic, şiit, condus de ayatolahi şi Turciei sunite a lui Erdogan, în timp ce subminează serios interesele aliaţilor occidentali din regiune.

În reacţie, preşedintele american Trump s-a folosit de vizita sa recentă, în Arabia Saudită, spre a vitupera în contra „susţinătorilor terorismului”. Liderul de la Casa Albă a utilizat sintagma ţintind spre Iran, în vreme ce extremiştii suniţi ai statului islamic, de pildă, a căror grupare nu e singura teroristă din zonă, se bucură de ajutoare din varii ţări musulmane şi nu doar din Qatar. Aşa de pildă statul islamic e susţinut de clanuri financiar potente din Kuweit şi Arabia Saudită, ţări care practică şi susţin interpretări fundamentaliste ale islamului.

Şeicii însă nu s-au împiedicat de subtilităţi şi au înţeles, în urma alocuţiunii preşedintelui american, că li se dă voie să-şi dea frâu liber frustrărilor acumulate timp de ani şi decenii din pricina activităţii foarte prosperilor lor fraţi din Doha. Care, au poziţionat Qatarul astfel încât să se manifeste solidar cu un Iran ros de inavuabile ambiţii militare nucleare derulând un program terorist internaţional. În plus Iranul sprijină direct mişcări insurgente în vaste zone din lumea arabă. Mişcări, menite, cu ajutorul Qatarului, să destabilizeze între altele şi Ţara Faraonilor şi Ţara Sfântă, spre a fi puse ori repuse sub controlul Frăţiei Musulmane. 

Arabia Saudită, Bahreinul şi Emiratele Arabe Unite au adoptat, ca atare, decizia fără precedent de a rupe relaţiile diplomatice cu Doha şi de a izola Qatarul până la secarea fluxurilor financiare  destinate teroriştilor şi sistarea emsiunilor propagandei televizate transmise de la Al Jazeera. 

Durerea cea mai mare a coaliţiei arabe anti-Quatar e însă, de bună seamă, alianţa autorităţilor din Doha cu Iranul, care emite pretenţii de mare putere regională.

Nu e clar ce anume ar putea promite ori întreprinde şeful diplomaţiei germane, Gabriel, în regiune, spre a dezamorsa ceea ce Republica Federală estimează a fi „un conflict îngrijorător” şi o „situaţie periculoasă”. Berlinul cere taberelor angrenate în litigiu să amorseze un dialog serios. Dar Qatarul dezminte evidenţa finanţării unor grupări teroriste. Date fiind interesele foarte divergente ale actorilor regionali şi volatila situaţie actuală, e greu de crezut că se vor putea obţine progrese notabile întru aplanarea rapidă a acestui litigiu.