1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Puzzle-ul STASI cu 600 de milioane de piese

După căderea zidului Berlinului, puterea comunistă est-germană a distrus o bună parte din dosarele STASI. Ce nu s-a putut distruge la maşinile de tocat hârtie a fost rupt manual.

STASI, Ministerul Securităţii Statului din defuncta RDG, şi-a şicanat şi spionat cetăţenii vreme de 40 de ani. Operaţiunile de "siguranţă naţională" ale poliţiei politice comuniste au fost notate cu rigurozitate germană şi cu lux de amănunte în mii şi mii de dosare. În arhivele STASI s-au strâns, de-a lungul vremii, depozite întregi de protocoale ale ascultărilor de telefoane, sinteze ale corespondenţei interceptate, note despre operaţiuni de spionaj sau despre tranzacţii comerciale derulate cu Occidentul inamic. În lunile ce au urmat căderii zidului Berlinului, în 1989, angajaţii poliţiei politice est-germane s-au străduit să şteargă urmele.

Ce nu au reuşit să treacă prin aparatura de distrus acte a fost luat la mână şi rupt în bucăţele, înainte ca populaţia să salveze ce mai putea fi salvat. În 15.000 de saci au fost stocate 600 de milioane de bucăţele de hârtie rezultate din ruperea a circa 180 de kilometri de file. Primul dintre aceşti saci a fost salvat la cinci ani de la schimbarea de regim din Est. Şi a început munca de reîmbinare a acestui veritabil puzzle - căci fiecare dintre filele dosarelor STASI este relevantă pentru clarificarea istoriei regimului redegist.

Patruzeci de angajaţi au început să repare lumea comunistă est-germană din firimituri. Au lucrat manual. Au luat la ochi fiecare petec de hârtie şi au încercat să le alăture pe cele care păreau să conţină text asemănător. Ines Splettstoesser şi cele trei colegele ale ei stau într-o sală situată la etajul al treilea al fostului minister est-german de securitate din Berlin-Lichtenberg, înconjurate de grămezi de bucăţele sau fâşii de hărtie de toate culorile, dimensiunile şi formele. Ce trece prin mâini se sortează în cartoane şi se lipeşte - bucată cu bucată, pagină după pagină. O răbdare incredibilă. Nu există un model după care se poate lucra; nimeni nu ştie cum trebuie să arate la final fila recuperată. Nici măcar nu se ştie dacă toate bucăţile sunt în acelaşi sac.

Rekonstruktion zerrissener Stasi-Akten

Rekonstruktion zerrissener Stasi-Akten

Coordonatorul de proiect al autorităţii federale de studiere a arhivelor STASI, Joachim Häußler, povesteşte că au existat cazuri în care câte un angajat a pierdut un an, poate chiar mai mult, fără să dea de capăt tuturor resturilor dintr-un singur sac. Între timp, doar 12 angajaţi mai fac treaba asta manual.

De 18 ani se munceşte astfel. Şi ar putea să mai dureze decenii pentru recuperarea documentelor importante - dacă nu ar interveni tehnologia. Guvernul federal a comandat, în 2007, dezvoltarea unui program de computer capabil să facă operaţiunea de selecţie şi îmbinare complet automată a petecelor de hârtie. De program s-a ocupat Institutul Fraunhofer pentru Dispozitive de Producţie şi Tehnică de Construcţii (IPK) din Berlin. I s-a spus "ePuzzler" şi a fost pus în funcţiune la începutul acestui an.

Sute de petece, fixate între două folii de protecţie, stau întinse pe geamul scanerului mare cât o masă de bucătărie. Aparatul testează ambele feţe ale hârtiei simultan. Pe un ecran imens din spatele scanerului pot fi văzute, după câteva secunde, toate bucăţile fotografiate digital. Softul specializat poate începe să lucreze la puzzle. Selecţia se face în funcţie de culoare, tipul de hârtie, forma rupturii. Programul e capabil să analizeze şi dacă hârtia a fost scrisă de mână sau la maşina de scris.

"ePuzzler"-ul este supus unui test de rezistenţă: 400 de saci de bucăţele de hârtie trebuie să redevină acte. Mai sunt câteva ajustări pe care experţii de IPK trebuie să le facă. Şi, cel mai probabil, "ePuzzler" va mai avea nevoie de asistenţă umană. Cineva trebuie să decidă ce se repară. Cineva trebuie să observe dacă puzzle-ul reconstruit de maşinărie este corect.

Programul are toate şansele să fie preluat şi în alte domenii. De exemplu, în recondiţionarea unor picturi. Sau, de ce nu?, la recuperarea probelor distruse de cei ce încearcă să se sustragă fiscului german.