1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Putinizare generală

Reescaladarea conflictului din Orientul Apropiat, situaţia din estul Ucrainei şi verdictul Curţii de la Haga obligând Rusia la plata unor despăgubiri de 50 de miliarde de dolari sunt câteva din temele presei apusene.

Ziarele mai comentează şi varii alte subiecte. De pildă iminentul faliment de stat al Argentinei peroniste, o bancrută previzibilă în urma populismului şi colectivismului stângist care au domnit decenii la rând în această ţară. Orbi la această politică falimentară, nu puţini comentatori de stânga sau de extremă dreapta care detestă democraţia liberală se folosesc de ocazie spre a înfiera din nou „capitalismul”, în speţă economia de piaţă şi globalizarea.

Presa germană abordează pe larg şi în contradictoriu proiectata restricţionare a exporturilor militare germane şi scrupulele morale exprimate în legătură cu aceste livrări de arme de către vicecancelarul şi liderul social-democrat Sigmar Gabriel. Concomitent, comentatorii germani cer partenerilor lor francezi şi britanici să urmeze exemplul Republicii Federale şi să pună capăt exporturilor militare în Rusia.

Nu puţini editorialişti deplâng scufundarea în haos a Libiei. Neue Zuercher Zeitung publică un interviu cu arabistul şi sociologul francez Gilles Kepel, care constată schimbări profunde şi intercorelate, atât în lumea arabă, cât şi în suburbiile metropolelor europene.

Potrivit lui Kepel, se remarcă o „putinizare generală” a lumii arabe, în care, după mult romantic şi naiv salutata „primăvară arabă”, au luat din nou amploare ispitele autoritare.

În răstimp, în suburbii sporeşte pe de o parte, în mod salutar, participarea politică a musulmanilor cu trecut migraţionist, dar şi fenomenul regretabil al colaborării unora dintre ei cu extrema dreaptă (de pildă din pricini de homofobie). Proporţii a luat şi islamizarea din suburbii, pe care Kepel o numeşte, politic corect, „creşterea marcantă a semnelor de identificare musulmană”, precum şi a „revendicărilor comunitariste”.

Acelaşi ziar elveţian tematizează „bombele căzute în ciuda sfârşitului Ramadanului” în Gaza. Luptele din fâşie, relevă şi Frankfurter Allgemeine Zeitung, au reizbucnit din plin. Cotidianul scoate în evidenţă atacarea statului evreu de câtre comandouri teroriste care au reuşit să pătrundă printr-un tunel subteran pe teritoriul israelian şi să ucidă cinci militari.

Ziarul evocă hotârârea anunţată de premierul israelian Netanyahu, vizând distrugerea de către Israel a reţelei de tuneluri, dezarmarea grupării Hamas şi demilitarizarea Fâşiei Gaza, precum şi respingerea acuzelor privind bombardarea de către israelieni a unui spital. Conform şefului statului major al armatei israeliene, spitalul din Gaza a fost nimerit de o rachetă deviată lansată de palestinieni. Nu puţini comentatori de stânga continuă să condamne fără drept de apel Israelul, ca şi cum statul evreu n-ar avea dreptul să se apere de terorism.

Alţii regretă reducerea sensibilă a influenţei americane asupra Ierusalimului ori critică politica administraţiei Obama în Orientul Apropiat şi Mijlociu, semnalând (precum La Repubblica din Roma) şi "puternicele tendinţe izolaţioniste" în Statele Unite. Ziarul italian consideră că Obama ar fi în măsură să analizeze foarte clar ce se petrece în lume, fără să convingă însă prin maniera sa de a acţiona.

Ziarele se ocupă in extenso de palma răsunătoare aplicată de Curtea Permanentă de Arbtiraj de la Haga „sistemului Putin”, după cum îl numeşte Frankfurter Allgemeine Zeitung. „Verdictul Yukos pronunţat de această Curte loveşte în plin cartierul general al lui Putin. Nu prin caracterul piperat al amendei, ci prin declaraţia politică. S-a rostit un verdict nimicitor pentru statul rus, pentru modul lui de a funcţiona şi oamenii care-l conduc” (între care, nu în ultimul rând Igor Secin, intimul lui Putin, care a fost principalul demolator al Yukos şi, totodată, principalul beneficar al demolării fostului concern petrolier).

Ziarul din Frankfurt insistă însă că e vorba mai puţin de persoane şi mai degrabă despre „simptomul unui stat alcătuit la toate nivelurile de Igor Secini mai mari sau mai mici”. Un stat care n-a putut tolera insubordonarea politică, demolarea Yukos fiind, prin urmare, „un act constitutiv al regimului Putin”.

Şi ziarul berlinez Die Welt aminteşte de politizarea procesului înscenat fostului şef şi patron al concernului Yukos, Mihail Hodorkovski, „un proces lipsit de orice bază într-un stat de drept”. Dar, în consens cu alţi observatori, ziarul german nu crede că Rusia lui Putin va plăti vreodată cele 50 de miliarde.

Alţi analişti salută în schimb faptul că nici un stat, oricât de puternic ar fi sau ar părea, nu mai poate fi sigur că-şi poate continua cu impunitate politica bunului plac, toţi, chiar şi cei mai puternici, fiind până la urmă pasibili să fie siliţi să plătească pentru delictele sau crimele lor.