1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Publicitate pentru cel mai de succes produs de criză

1 noiembrie 2010

Mai ascuţit decât scăderile salariale, în România doare inechitatea şi ipocrizia elitei politice. Chemările la solidaritate socială venite din partea unor înalţi demnitari şi lideri politici nu pot avea un efect pozitiv.

https://p.dw.com/p/PvOe
Imagine: dpa

Visteria este goală şi statul român nu-şi mai poate sprijini cetăţenii fără riscul unui faliment total. Această propoziţie a fost enunţată, sub variate forme, în mai multe rânduri şi pe mai multe voci.

Rând pe rând, politicieni diferiţi au vorbit despre binefacerile şi utilitatea solidarităţii în vreme de criză, aşa cum, în anumite reclame, felurite doamne şi domnişoare vorbesc despre binefacerile unui anumit produs în perioadele de criză personală.

Parcă ar fi fost demarată o uriaşă campanie publicitară, respectând principiul repetiţiei, de susţinere a celui mai de succes produs al crizei: solidaritatea. O campanie al cărui efect riscă să ia traiectoria unui bumerang.

Recentul anunţ al scoaterii la vânzare a unor bunuri imobiliare din Patrimoniul Protocolului de Stat (mai bine cunoscut sub celebrul acronim RA-APPS) a readus în memorie situaţia locativă a înalţilor demnitari din România.

Istoria pătată a locuinţelor de protocol de la RA-APPS este veche, cu demnitari de mult ieşiţi din funcţie dar care continuau să-şi păstreze locuinţa de serviciu pentru chirii de nimic. O situaţie rezolvată în unele cazuri în perioada 2007-2008, dar care îşi păstrează micro-dimensiunea financiară şi de această dată legală (!) pentru actualii demnitari.

În România este legal ca un ministru să ocupe o locuinţă de protocol de peste 200 de metri pătraţi, în zona rezidenţială a Bucureştiului, plătind însă chiria echivalentă unui apartament cu două camere într-unul dintre cartierele muncitoreşti ale capitalei. Este legal ca într-o situaţie similară să se afle şi consilieri personali din diferite ministere sau şefii unor Agenţii de Stat, despre a căror eficienţă puţine se pot spune. Dar cât este de moral?

Desigur că, în orice ţară civilizată, autoritatea statului trebuie să beneficieze de o reprezentare pe măsură. Cutuma locuinţelor de protocol poate fi întâlnită în mai toate statele europene.

Dar la vremuri deosebite se cer măsuri excepţionale, spre exemplu tăierea cu 25% a veniturilor unei importante părţi din populaţie. Astfel de măsuri excepţionale nu sunt însă aplicate şi în cazul unor privilegii supradimensionate şi acordate nu doar înalţilor demnitari dar şi unei întregi galerii de consilieri personali şi vicepreşedinţi de agenţii de stat.

Dacă RA-APPS a conchis că nu-şi mai poate administra o parte din imobile, criza fiind motivul invocat, o reevaluare a chiriilor locuinţelor de protocol, la valoarea reală a pieţei imobiliare, nu ar putea fi decât salutară.

Argumentul financiar este de această dată secundar, primând motivaţia morală. Căci datoria solidarităţii în vreme de criză nu revine doar poporului, ci şi politicienilor care îl conduc.

Deşi improbabilă, o astfel de măsură ar putea avea efectul funiei aruncate înecatului, căci înecată este încrederea românilor în elita lor politică.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu