1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Publicista Inge Deutschkron, supravieţuitoare a Holocaustului, împlineşte 90 de ani

Aygül Cizmecioglu / i.a.27 ianuarie 2013

Autoarea germană de religie mozaică va rosti un discurs în Bundestag, în amintirea victimelor nazismului. Inge Deutschkron este supravieţuitoare a Holocaustului. Şi-a ales cultivarea memoriei drept rost în viaţă.

https://p.dw.com/p/17S2p
Inge DeutschkronImagine: picture-alliance/dpa

Ce frapează mai întâi la această femeie măruntă de stat sunt paşii grăbiţi. Încălţată în papuci de casă de un roşu aprins, Inge Deutschkron aleargă prin imensa ei locuinţă din cartierul berlinez Charlottenburg. Pereţii sunt burduşiţi cu cărţi şi fotografii alb-negru. Aerul e parfumat. Miroase a flori proaspete.

"O zi ar trebui să aibă pentru mine 48 de ore", spune ea, trecându-şi mâna prin părul tuns scurt, ca o perie. Proiecte de carte, cuvântări în întreaga lume, vizite în şcoli - agenda îi este plină. Nici prin cap nu-i trece să încetinească ritmul. "90 de ani, asta nu e vârstă înaintată", afirmă ea râzând zgomotos.

Inge Deutschkron se numără printre cei mai importanţi martori care au trăit ororile nazismului. Memoria a devenit rostul ei în viaţă. A crescut la Berlin, în familia unui învăţător şi social-democrat convins. "Nu eram deloc religioşi. Că sunt evreică - asta am aflat abia în 1933", afirmă ea răspicat. După venirea la putere a naziştilor, colegii de şcoală au început s-o ocolească şi s-o jignească.

"Treptat, nouă ne-a fost răpită toată libertatea", îşi aminteşte ea. "La început nu ni s-a mai permis să folosim mijloacele de transport în comun. Apoi ni s-a înterzis să mai ieşim din casă după ora opt seara. Mai târziu a trebuit să cedăm tot ce aveam."

Tatăl ei fusese deja dat afară de la şcoală. Cu toate acestea, lui i-a fost greu, la fel ca altor numeroşi evrei, să realizeze cât de periculoasă e situaţia. "Se simţea german, luptase în primul război mondial pentru ţara sa şi a crezut multă vreme că Hitler este un prost inofensiv." Abia în 1938, în noaptea pogromului, i s-au deschis ochii. "Peste tot ardeau sinagogi, evreii au fost privaţi de toate drepturile." Aşa descrie Inge Deutschkron noaptea de 9 noiembrie 1938.

La scurt timp după aceea, tatăl ei a reuşit să emigreze în Marea Britanie. Fiica şi mama trebuiau să i se alăture şi ele mai târziu, dar nu au mai reuşit să iasă din ţară.

Au văzut cum vecini şi prieteni au fost deportaţi şi ucişi. Inge Deutschkron şi mama ei au supravieţuit, graţie ajutorului pe care l-au oferit oameni care şi-au pus pentru ele viaţa în primejdie. "Erau ne-evrei, meseriaşi, oameni simpli, pensionare", îşi aminteşte ea. " Nu puteau suporta acea barbarie. Şi-au riscat vieţile pentru a le salva pe ale noastre."

Aproximativ 1700 de berlinezi au supravieţuit cu ajutorul acestor "eroi liniştiţi", cum îi numeşte Inge Deutschkron. Această omenie i-a şi permis mai apoi să se reconcilieze cu Germania, cu ţara făptaşilor. După război a trăit o vreme în Anglia, o vreme în Israel. În 1955 a sosit la Bonn, în calitate de corespondentă politică a ziarului israelian "Ma´ariv". "Era epoca Adenauer. În toate instituţiile şi ministerele lucrau foşti nazişti", îşi aminteşte Deutschkron. "Unul chiar mi-a spus, rânjindu-mi în faţă, că au venit alte vremuri şi că trebuie să uit."

Deutschkron nu poate şi nu vrea să uite. A scris despre marginalizarea la care a fost supusă în timpul nazismului în cartea ei "Am purtat steaua galbenă". Despre ezitarea germanilor de a-şi asuma responsabilităţile a scris în volumul " Viaţa mea după supravieţuire".

Împreună cu asociaţia "Încredere oarbă", din care face parte, se implică împotriva discriminării. Pentru militantismul ei neostenit a fost recompensată cu mai multe distincţii, între care premiul "Moses Mendelsohn". Importante i se par întâlnirile cu oameni tineri, de aceea vizitează şcoli. Acolo îşi spune povestea vieţii.

O catastrofă de felul regimului nazist nu are voie să se repete, subliniază ea. Împotriva lipsei de omenie nu ajută decât curajul civil şi curajul aducerii aminte.