PSD - un partid nereformabil

Liderii Partidului Social Democrat au anunţat că nu vor participa la consultările de la Cotroceni pe care preşedintele Traian Băsescu le-a organizat cu partidele parlamentare. Motivaţia lui Miron Mitrea: „Pentru Băsescu este doar o operaţiune de imagine. Vrea să arate că, după ce a tras în noi, ne poate chema la ordine ca pe nişte căţeluşi”. Ion Iliescu nu s-a prezentat luni la audieri în dosarul mineriadei din 1990, pe motiv că avocaţii săi, Antonie Iorgovan şi Ioan Neagu au fost ocupaţi cu deschiderea anului universitar. Un deputat PSD a anunţat că partidul său pregăteşte o nouă moţiune simplă, intitulată „Umilinţa şi disperarea”. Desigur, o strategie de a bulversa şi mai mult activitatea parlamentului. Sunt informaţii aparent fără nici o legătură între ele.

Dar aceste informaţii, dublate de modul în care Năstase şi Văcăroiu se ţin cu dinţii de şefia celor două camere ale Parlamentului, la care nu putem să nu adăugăm şi zeflemeaua lui Adrian Năstase din toate ieşirile sale publice, dau seama de realitatea că nimic pozitiv nu s-a întîmplat în Partidul Social Democrat după duşul rece al pierderii alegerilor generale şi prezidenţiale.

„Revoluţia binelui” anunţată de Mircea Geoană în urmă cu cîteva săptămîni, după ce mai întîi declarase că PSD nu este pregătit să guverneze pînă nu se va debarasa de oamenii corupţi din partid este, nici mai mult nici mai puţin, decît o probă de demagogie politică.

Fostul ministru de externe este de bună seamă un om extrem de ambiţios, dar nu este un om politic. Un singur exemplu: În urmă cu cîteva zile Mircea Geoană declara că este normal ca partidul să-şi ţină congresul o dată la patru ani, şi nu la doi ani, aşa cum prevede ultimul Statut al PSD. Ulterior a revenit asupra declaraţiei, afirmînd că statutul este Biblia partidului iar următorul congres se va ţine peste doi ani. De altfel, nu este un secret pentru nimeni că Mircea Geoană este un preşedinte de vitrină, iar încercările sale de a depăşi acest statut sunt de cele mai multe ori comice.

În afara faptului că Ion Iliescu a fost pus pe linie moartă, nimic serios nu s-a întîmplat în interiorul PSD. Cu Năstase şi Mitrea în poziţii cheie, la vedere, cu Hrebenciuc şi Cozmîncă trăgînd sforile din umbră, cu baronii locali rămaşi pe aceleaşi poziţii de putere în feudele lor, Partidul Social Democrat rămîne fatalmente un partid nereformabil.

Construit pe principiul clientelismului politic, luînd în arendă primari de la alte partide, subordonîndu-şi Justiţia pentru a spăla afacerile membrilor de partid şi ale apropiaţilor lor, partidul fondat de Ion Iliescu a ajuns de-a lungul anilor în imposibilitatea de a denunţa şi sancţiona toate complicităţile vinovate.

Am spus-o de mai multe ori că singurul duşman al PSD este el însuşi: pentru că a ajuns un partid latifundiar, cu cea mai mare densitate de milionari în dolari pe metru pătrat, şi care a devenit incapabil să-şi controleze feuda. Explicit, în partid nu are cine pe cine să controleze, nu are cine pe cine să judece. Şi s-a văzut cel mai bine acest lucru cînd în urmă cu aproape doi ani baronii locali au fost chemaţi la Bucureşti, la judecata de apoi a partidului. De ochii lumii au fost anunţate cîteva sancţiuni, asupra cărora de altfel s-a revenit ulterior.

Nu m-ar preocupa în nici un fel soarta PSD, dacă nu aş crede că românii s-au maturizat şi că vor conştientiza că nu mai au ce să aştepte bun de la acest partid, irecuperabil politic, care a făcut cel mai mult rău României în cei zece ani de guvernare.