1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

PSD şi războiul său psihologic contra românilor

PSD şi guvernul său nu sunt vinovaţi doar de ce pare a fi o iresponsabilă nepăsare faţă de copiii bolnavi de cancer. Ci şi de o intensificare a angoaselor, de complicarea problemelor psiho-morale ale românilor.

În timp ce Uniunea Europeană, departe de a-şi regăsi unitatea, pare calată pe drumul ireversibil al destrămării ei, psihicul multor europeni se apropie de punctul de ruptură. Angoasele cetăţenilor UE au sporit enorm. Mai mult decât oricând ar fi nevoie de solidaritate, unitate, de securitate juridică şi de conformarea la norme etice universal acceptate. A căror prăbuşire antrenează şi accelerează căderea sufletească a multora.

Or, se întâmplă contrariul. O elită politică ineptă şi iresponsabilă creează, alimentează şi exacerbează conflicte inutile şi evitabile, deşirând ierarhiile fireşti şi normalitatea, nu doar prin încurajarea de manipulări în masă, prin polarizări şi recursul la teorii ale conspiraţiei.

În contextul conflictului cu Polonia privind alegerea noului şef al Consiliului European, Varşovia a pierdut jalnic partida. Polonezul Donald Tusk, cel neagreat de partidul guvernamental PiS (Justiţie şi Dreptate) al lui Jaroslaw Kaczyinski s-a văzut reales cu voturile celorlalţi membri. Până şi britanicii Theresei May au optat în favoarea lui Tusk. Izolarea polonezilor e maximă.

Dar succesul ţărilor care le-au impus „populiştilor” de la Varşovia propriul candidat polonez, în pofida voinţei guvernanţilor din Polonia, e o victorie a la Pirus. În loc de o refondare pe bază de înţelegere mutuală a unei Uniuni Europene ahtiate după orientare, claritate şi unitate, după ce s-a văzut traumatizată de Brexit şi de accesul la cârmă, la Washington, al lui Donald Trump, Bătrânul Continent e pradă confuziilor şi se arată gata să se facă ţăndări. 

Or, riscul prăbuşirii unei construcţii economico-politice şi culturale ca UE, care li s-a vândut decenii la rând europenilor ca un edificiu indestructibil, de cert succes, (când de fapt e vulnerabilă şi dependentă de protecţie americană) exacerbează isteriile unor cetăţeni oricum debosolaţi de globalizare.

În aceste condiţii românii ar fi avut nevoie, întru aplanarea angoaselor lor fireşti, de o conducere nu doar intelectual competentă, ci şi, mai presus de orice, aptă să nu sporească anomalia din ţară. Dezirabil ar fi fost un parlament predictibil, moralmente ireproşabil, un executiv capabil, pe care naţiunea să se poată baza orice s-ar întâmpla.

Din nefericire, românii au parte de opusul unei majorităţi parlamentare etic acceptabile. Şi n-ar fi fost nevoie de abuzurile, aroganţa, cupiditatea, nerozia agresivă, antieuropenismele, conspiraţionismele, manipulările şi contraperformanţele retorice sau politice ale unor Dragnea, Tăriceanu, Iordache, Bodog, Nicolae Şerban, Eugen Nicolicea, Codrin Ştefănescu sau Olga Vasilescu pentru un astfel de verdict.

PSD şi ALDE sunt partide clientelare, prea tributare trecutului totalitar şi postcomunist ca să se conformeze nevoii românilor de a se adapta la modernitate, de a beneficia de luciditate şi de o educaţie în spiritul libertăţii. În absenţa lui nu există adecvare la adevăr şi dreptate, normele etice se transformă într-o deriziune, iar societatea se îmbolnăveşte şi moral şi psihic. În fond, în afară de misiunea de a cârmi o ţară, o conducere politică are datoria de a oferi o pildă morală, de a dispune de o probitate etică suficient de convingătoare spre a furniza încredere şi a servi orientării şi bunăstării psihice a cetăţenilor ei.

Or, cum se poate achita de această datorie un partid comunist nereformat ca PSD, cu trecutul său abuziv şi tutelar, cu ontogeneza lui criminală, cu ipocrizia lui arghirofilă, cu foamea lui de putere absolută şi absolut necontrolată şi, last but not least, cu faptele lui din ultimele luni. Între care se evidenţiază insistenţa sa demnă de o cauză mai bună, de a propulsa la putere, ca demnitari în executiv sau legislativ, inşi coruptibili, nulităţi, profitori, plagiatori, penali şi impostori.

Pare că PSD e, deci, mai degrabă, interesat de a se război cu propriul popor, decât de a-l conduce. Se arată în orice caz interesat de capitularea segmentului cel mai activ, mai informat, competent, moral şi dinamic al electoratului românesc. PSD şi guvernul său nu sunt deci vinovaţi doar de ce pare a fi o iresponsabilă, o criminală nepăsare faţă de copiii bolnavi de cancer. De indiferenţă faţă de soarta altor bolnavi, ori faţă de dreptul copiilor de a fi educaţi cum trebuie. Ci şi de o intensificare notabilă a angoaselor, de complicarea sensibilă a problemelor psiho-morale ale tuturor. 

Or, întărit de sentinţele incomprehensibile ale CCR, efectul pe care contraperfomanţa majorităţii parlamentare PSD-ALDE ar putea s-o aibă asupra psihismului românilor deposedaţi de dreptul la instituţii şi puteri creditabile şi predictibile, moral acceptabile, dacă nu chiar exemplare, ameninţă să fie absolut devastator.

Lipsa flagrantă de înţelegere pentru revoluţia civilităţii, manifestată de forul legislativ, precum şi războiul perfect inutil, în mod normal, declanşat de parlament cu preşedintele (a cărui legitimitate democratică este incontestabilă) mi se par, în acest context, edificatoare. Ambele sunt regretabile şi contraproductive pentru sănătatea morală şi psihică a neamului, întrucât atacă norme, valori, instanţe, categorii de oameni, instituţii şi ierarhii acceptate. Ambele reduc astfel temeiul de normalitate de care are nevoie o societate spre a se dezvolta sănătos. Ambele îi sporesc, pe cale de consecinţă, incertitudinile şi tulburările, într-o fază critică pe plan continental şi global. 

Dar, ce-i de făcut? Pare clar că, dacă acest halucinant parlament, aparent autist, nu se autodizolvă, nu au loc alegeri şi nu apare o nouă majoritate, mai admisibilă, nu vor lua amploare doar emigrările. Şi lipsa de discernământ şi răspundere, izolarea şi retragerile în cochilii, depresiunile, anxietăţile, isteriile, delirul, agresivităţile şi violenţa, pe scurt psihopatologia şi poate chiar psihozele riscă să ia proporţii.

Iată de ce îi compătimesc nu doar pe acei pacienţii care, în România, se confruntă cu riscul unei spitalizări şi deci a unor infecţii nosocomiale, precum şi pe cei toţi cei care, în absenţa unui miracol, vor muri cu zile din cauza incapacităţii actualului guvern de a reforma domeniul sănătăţii. Ci pe toate victimele unei conduceri deplasate. Pe toţi cetăţenii unei ţări conduse rău.