1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

PSD şi PDL la egalitate în sondaje

Sondajele de opinie explică în bună măsură starea de maximă surescitare din acest început de campanie electorală. PDL şi PSD s-ar găsi la egalitate de puncte.

default

Potrivit unei cercetări a Centrului de Sociologie Urbană şi regională la acest început de campanie electorală PDL ar avea 32%, PSD 31%, iar PNL 18%.

Într-un alt sondaj, realizat de IMAS, PDL ar conduce detaşat în clasamentul electoral cu 37% faţă de cel 30% ale PSD. Dar acelaşi Institut arată că, restrîngînd cercetarea la cei care votează cu regularitate, atunci scorul e mult mai strîns, PSD conducînd cu 32%, iar PDL plasîndu-se abia pe locul al doilea cu 31%.

Dacă lucrurile stau aşa, atunci tot ce se întîmplă acum pe scena politică devine mai clar. Într-adevăr, pentru cele două partide aflate în fruntea clasamentului, situaţia este foarte nesigură.

PDL are nevoie de un singur mandat de deputat în plus ca să poată forma Guvernul. Iar Preşedintele Traian Băsescu nu ignoră acest lucru. El a declarat la un moment dat că doreşte un guvern PDL după alegeri, dar dacă acest partid este nevoit în prealabil să cîştige alegerile.

Diferenţa foarte mică dintre primele două clasate explică isteria politică provocată de legea salariilor. Este pentru prima dată în istoria post-comunistă a României cînd, într-o situaţie socială relativ calmă, după 9 ani consecutivi de creştere economică şi de creştere generală a nivelului de viaţă, se ajunge la greve de protest şi revendicări ultimative. Datele statistice legate de şomaj, inflaţie şi media veniturilor pe cap de locuitor nu ar fi putur în nici fel anticipa ambianţa aceasta extraordinar de inflamată.

Situaţia a fost însă provocată într-o bună măsură de partidele de opoziţie, care aflate într-o concurenţă acerbă au căutat un motiv de polarizare socială. Am văzut de altfel că liderii sindicali din Educaţie au apărut frecvent în conferinţe de presă alături de lideri PDL, formulînd revendicări identice. De aici şi pînă la a presupune că protestele sindicale sînt pilotate politic nu mai este decît un pas. Neobişnuit este iarăşi faptul că pentru prima dată în istoria post comunistă, Guvernul pare să nu fie foarte tulburat de marile tulburări sociale. Or, acest lucru se poate explica, pe de o parte, prin faptul că situaţia socială nu este cu adevărat gravă. Daca e adevărat că PNL are 18-20%, atunci acest partid se apropie d ecea mai mare performanţă a istoriei sale post-comuniste. Iată de ce primul ministru priveşte “zîmbind” mişcările de protest, în timp ce PSD şi PDL devin tot mai surescitate.