Prăbuşirea UE, între exagerare şi verosimil

Dacă dăm crezare declaraţiilor recente ale liderilor europeni, destinul monedei unice europene şi al proiectului european însuşi a devenit extrem de incert. Într-o asemenea situaţie este limpede că Europa are nevoie de unitate şi de o viziune comună. Totuşi, guvernele statelor europene par a urma fiecare un alt drum. Cu precădere guvernul german şi-a făcut viaţa grea în ultima perioadă.

Cu puţin timp înainte de întrunirea grupului de lucru al miniştrilor de finanţe europeni, Berlinul s-a trezit să decidă de unul singur interzicerea operaţiunilor de vânzare în lipsă şi speculaţiile pe obligaţiunile guvernamentale. Pentru a avea cât de cât efect, o astfel de măsură trebuie să beneficieze de susţinere la nivel mondial sau cel puţin european. Tocmai de aceea, nu puţini sunt cei care afirmă că şefa cabinetului de la Berlin, Angela Merkel, a acţionat strict din raţiuni de politică internă, dorind să-şi dovedească abilităţile de şefă. Altfel spus, acţiunea solitară a cancelarei este una simbolică.

Speculanţii, ţapi ispăşitori

A devenit foarte la modă în Europa să-i pui la stâlpul infamiei pe speculanţi pentru actuala criză. Indubitabil, speculanţii au partea lor de vină şi sunt responsabili de masive tulburări ale pieţelor financiare. Însă la fel de adevărat este şi faptul că în faţa unor economii solide speculanţii n-ar avea nicio şansă. Desigur, politicienii se simt întotdeauna mai confortabil atunci când pasează vina unor părţi terţe, anonime, fără a-şi asuma responsabilitatea pentru eşecul unei politici bugetare defectuoase.

Fapt este că toate statele din zona euro au trăit prea mult timp peste propriile posibilităţi, iar guvernele, fie ele de dreapta sau de stânga, s-au ferit să spună alegătorilor acest adevăr. Mai mult, coaliţia de la Berlin propusese cu ceva timp în urmă chiar şi o relaxare fiscală. Chiar dacă deficitul bugetar al Germaniei este, comparativ cu al altor ţări, scăzut, nivelul datoriei de stat este enorm. Aroganţa nu este deloc salutară într-o astfel de situaţie.

Generozitate greşită

Salutar ar fi însă pasul finanţiştilor şefi europeni în direcţia consolidării sistemului financiar. În acest context, discuţia despre posibila modificare a clauzelor privitoare la ţările care încalcă ţinta de deficit, pornită şi întreţinută de guvernul german, riscă să arunce în aer un consens european deloc simplu. Generozitatea prost înţeleasă şi prost aplicată trebuie să înceteze. Un mai bun control şi o mai bună cooperare în domeniul politicilor financiare şi economice sunt de asemenea necesare. Tratatul de la Lisabona a arătat însă, odată în plus, cât de greu îi vine Europei să vorbească aceeaşi limbă, astfel că nimeni nu va "îndrăzni" să vorbească acum despre modificări de clauze şi tratate.

Situaţia actuală mai ridică o întrebare: Care este scopul tuturor acestor scenarii referitoare la sfârşitul lumii? Dacă ele sunt adevărate, ar fi interesant de ştiut de ce guvernele nu au reacţionat mai din timp. Fie ele exagerate, aceste imagini apocaliptice ar putea totuşi să devină oricând realitate.

Autor: Christoph Hasselbach / Vlad Drăghicescu

Redactor: Alexandra Sora