Provocări nord-coreene

După reluarea negocierilor cu oficialităţile sud-coreene, regimul comunist a revendicat sporirea de la 16 la 500 de milioane de dolari a preţului plătit de Coreea de Sud pentru arendarea parcului industrial întreţinut în comun de cele două state.

Mai grav, regimul de la Phenian a ameninţat marţi cu un bombardament atomic. Aceasta pentru cazul în care s-ar aduce atingere „demnităţii şi suveranităţii” statului comunist.

Politica americană faţă de Coreea de Nord a eşuat. Prea puţin a ajutat includerea ţării comuniste în rândul statelor alcătuind axa răului. Prea puţin eficientă s-a dovedit şi politica biciului şi a zăhărelului aplicată ulterior. Negocierile în şase au eşuat şi ele din pricina confruntării dintre SUA şi Coreea de Nord.

În răstimp, nord-coreenii au continuat imperturbabil să-şi producă bombele atomice şi rachetele purtătoare de ogive nucleare.

Cu Obama în frunte, SUA au trecut la altă politică. Noua linie prevede punerea în prim-plan a măsurilor diplomatice şi afişarea voinţei unei acţiuni în comun.

Preşedintele american nu scapă nici un prilej de a scoate în evidenţă că vrea să reacţioneze la provocările Phenianului împreună cu ONU şi că doreşte să contribuie la găsirea unei soluţii a problemei prin intermediul negocierilor în 6, (cu participarea Rusiei, Chinei comuniste, Japoniei şi Coreei de Sud).

O replică destinsă a SUA la provocările nord-coreene ar putea spulbera efectul testelor nucleare şi ameninţărilor sălbatice proferate de regimul comunist, lăsându-le să se producă în gol. Simultan, o astfel de reacţie ar apropia poziţiile statelor Comunităţii Internaţionale, ceea ce nu poate fi deloc pe placul Phenianului.

Şefa diplomaţiei americane, Hillary Clinton, a elogiat de altfel această evoluţie, într-un interviu televizat. Ea şi-a afirmat totodată optimismul în privinţa posibilităţii ca forul suprem al organizaţiei mondiale să adopte, cu susţinerea Rusiei şi Chinei, o nouă rezoluţie conţinând sancţiuni suplimentare împotriva Coreei de Nord.

La urma urmei n-au trecut decât două săptămâni de când preşedintele Rusiei, Medvedev, a condamnat testul nuclear nord-coreean, calificându-l drept o violare făţişă a dreptului internaţional.

Medvedev a ordonat în plus statului major al armatei ruse punerea sub observaţie permanentă a mişcărilor de trupe nord-coreene. La rândul ei, presa chineză a fost plină de articole critice la adresa ţării vecine.

A început deci să se mişte câte ceva. Orice acţiune unilaterală din partea americanilor ar pune capăt acestor tendinţe internaţionale. Obama e deci obligat să rămână pe poziţie.

Ceea ce nu-i vine uşor după condamnarea de către nord-coreeni, pe acuzaţia de spionaj, a două ziariste americane la ani grei de temniţă. Ambele urmează să fie folosite probabil ca instrument de presiune în negocierile cu americanii.

Or, la Washington s-a explicat că problemele umanitare nu trebuie confundate cu cele politice. Această poziţie e justă. Clar e că regimul nord-coreean rămâne imprevizibil şi iresponsabil. Cu atât mai mult este nevoie de o atitudine calmă din partea SUA.

Justă e şi intenţia, evocată de Clinton, ca America să procedeze împreună cu China la controlarea transporturilor militare nord-coreene. Chiar dacă Phenianul consideră astfel de măsuri ca un act agresiv, la provocări menite să întărească propria poziţie în negocieri nu se poate răspunde decât cu demersuri similare.

Autor: Christina Bergmann/ P.J.
Redactor: Medana Weident