Proteste în Gaza

În lunga sa carieră de combatant în ilegalitate, şef terorist şi deja de ani preşedinte al Autonomiei palestiniene, Arafat a comis fără îndoială multe greşeli. Dar a dovedit mereu un surprinzător simţ, care l-a condus la victorie chiar şi în situaţii considerate fără ieşire. Aşa a părut la început şi de data aceasta. La sfîrşitul săptămînii trecute s-au înălţat din nou glasuri împotriva administraţiei lui Arafat, a corupţiei şi a lipsei de decizie pentru reforme. Dar de data aceasta protestul a luat forme violente. O serie de răpiri de persoane au creat un haos în Fîşia Gaza, haos care va antrena cu mare probabilitate modificări adînci în structurile de putere palestiniene.

Or, tocmai astfel de modificări vrea să împiedice cu orice preţ şeful OEP. Deşi de mult timp izolat de Israel în cartierul lui general de la Ramallah, Arafat încearcă să cultive rolul lui de conducător al palestinienilor – cu un amestec de îngîmfare, mîndrie şi şiretenie ţărănească.

În urmă cu numai cîteva zile, un vechi prieten a căzut în dizgraţie şi a fost declarat provizoriu persona non grata. Norvegianul Terje Roed-Larsen, însărcinatul special ONU în Orientul Apropiat şi factorul motor în încheierea tratatului de la Oslo din 1993, a afirmat în faţa Consiliului de Securitate că autorităţile autonome au eşuat în lupta împotriva terorismului şi că şeful lor , Yasser Arafat, este în bună parte răspunzător de haosul ce domneşte în ţinuturile palestiniene. Şi aceasta întrucît el încă nu se arată dispus să facă reformele imperios necesare, printre altele, reforma serviciilor de securitate.

După răpirile de persoane din Gaza, el a părut să înţeleagă. Un semnal al riscului de a pierde controlul asupra situaţiei a fost şi cererea de demisie a premierului Achmed Qurea. Arafat a respins cererea, dar a devenit conştient că ceasul al 12-lea nu e departe. Brusc, a anunţat o reformă a serviciilor de securitate şi reducerea acestora la numai trei. Dar el a comis o greşeală capitală: l-a numit pe nepotul său şeful unuia din acetea şi abia atunci s-au declanşat protestele violente împotriva corupţiei şi a nepotismului. Şi tocmai grupările credincioase lui Arafat au protestat mai puternic. S-a dezlănţuit astfel o luptă pentru putere proiectată în viitor, pentru vremea ce va urma retragerii Israeului din ţinuturile palstiniene. Adepţii lui Arafat vor să se impună împotriva fanaticilor islamişti din Gaza; dar vor să se elibereze şi de protejaţii lui Arafat, pe care de fapt ei continuă să-l venereze.

Arafat are nevoie mai cu seamă de aceşti favoriţi. El se simte foarte nesigur, dat fiind că nimic nu-i este mai străin decît un sistem liber şi democratic. El are nevoie acum de mare abilitate, ca să nu scape frîiele din mînă. Mai ales că Sharon atît aşteaptă, să poată spune că în haosul creat el nu are cu cine duce tratative. Uitînd că mare parte de vină la acest haos are şi el.