1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Protecţia politică, principala cauză a corupţiei

Dimensiunea la care a ajuns corupţia în România ne arată că nu avem mecanisme viabile de prevenire şi descurajare a acestui flagel.

Daniel Morar, fostul procuror-şef al DNA, a prezentat miercuri bilanţul activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, instituţie pe care a condus-o timp de şapte ani.

El a precizat că în perioada 2006-2012 instanţele de judecată au condamnat definitiv 90 la sută din persoanele deferite justiţiei de procurorii DNA, ceea ce înseamnă că probatoriile anchetatorilor au fost efectuate cu profesionalism. Altfel spus, aceste date infirmă declaraţiile multor politicieni ai actualei puteri dar şi campaniile denigratoare ale trusturilor de presă aservite conform cărora procurorii DNA ar fi acţionat în multe cazuri (inclusiv în cazul Adrian Năstase) la comandă politică.

În perioada menţionată, au fost trimişi în judecată 23 de parlamentari, 15 miniştri şi secretari de stat, 8 prefecţi şi subprefecţi, 8 preşedinţi de Consilii Judeţene şi peste 100 de primari.

Însă poate ce este cel mai îngrijorător în ceea ce priveşte corupţia din societatea românească aflăm din acelaşi bilanţ prezentat de Daniel Morar: în perioada 2006-2012, procurorii DNA au trimis în judecată peste 50 de magistraţi, unii dintre ei şefi de parchete sau de instanţe de judecată superioare, şi 500 de ofiţeri de poliţie. Corupţia din rîndul celor care "au legea în mînă" este pata cea mai neagră din societatea românească.

Avem aici de-a face cu magistraţi şi ofiţeri de poliţie cu grade superioare care s-au dovedit complici cu şefii unor clanuri mafiote, cu afacerişti cu dosare penale, cu traficanţi de ţigări, alcool, carburanţi şi chiar de droguri. Dosarul vameşilor de pildă include şi el nume de ofiţeri de poliţie care au lucrat mînă-n mînă cu vameşii care luau şpagă.

Bilanţul prezentat de Daniel Morar ne arată eficienţa instituţiei pe care a condus-o şapte ani în lupta anticorupţie. Direcţia Naţională Anticorupţie a fost apreciată în toate rapoartele MCV ale Comisiei Europene, împreună cu şeful acesteia.

Dimensiunea la care a ajuns corupţia în România ne arată însă că nu avem mecanisme viabile de prevenire şi descurajare a acestui flagel. Clasa politică ar trebui să gîndească un astfel de sistem de prevenţie, dacă ar fi cu adevărat interesată de diminuarea actelor de corupţie, a traficului de influenţă, a complicităţilor celor care sînt puşi să apere legea cu cei care o încalcă.

Principala cauză a proliferării corupţiei vine însă tocmai din modul în care puterea politică, oricare ar fi aceasta, înţelege să îşi planteze clientela de partid în fruntea instituţiilor statului, a companiilor economice cu capital de stat, a regiilor, în învăţămînt, în sistemul public de sănătate, în cultură.

Fiecare schimbare de putere aduce cu ea o armată de clienţi care, odată numiţi în funcţii, conduc instituţiile ca pe propriile feude, pentru că se simt protejaţi politic. Protecţia politică este principala cauză a corupţiei, aceasta neputînd fi înlăturată decît prin depolitizarea instituţiilor şi promovarea competenţelor.

Respectînd reţeta politicii dîmboviţene, premierul Ponta a numit în funcţii de conducere din ministere şi agenţii peste 500 de clienţi ai USL în cele cinci luni de guvernare. Şi acesta e doar începutul.