1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Proiect-pilot de monitorizare a exporturilor germane de armament

Unde ajung în final armele germane? Guvernul de la Berlin vrea să verifice dacă rămân în ţările de destinaţie - dar monitorizarea se face doar cu acordul cumpărătorului. Mulţi se întreabă: Ce rost are toată tevatura?

Andreas Obersteller, preşedintele Oficiului Federal pentru Afaceri Economice şi Controlul Exporturilor (BAFA), a declarat miercuri pentru ziarul Rheinische Post că agenţia sa desfăşoară în prezent verificări în ţări cumpărătoare din afara UE şi NATO (aşa-numite ţări terţe) şi că se concentrază pe vânzările de revolvere şi puşti.

"Verificăm dacă armele livrate se află în continuare la beneficiarul ştiut", a declarat responsabilul.

Primul dintre aceste teste, singurul, de altfel, despre care se ştie ceva, se referă la India. Concret, este vorba de 30 de carabine cu lunetă pentru trăgătorii de elită care au fost exportate în India. În urma verificărilor a reieşit că toate se află la locul lor. Prin intermediul unui email, BAFA a transmis DW că nu poate oferi detalii despre alte verificări fiindcă este vorba de "proceduri în curs de desfăşurare".

Proiectul-pilot cu o valabilitate de doi ani se întemeiază pe o iniţiativă a fostului ministru german al Economiei, Sigmar Gabriel (actual ministru de Externe), datând de la începutul anului 2016. Acesta declarase că reducerea exporturilor germane de armament constituie o prioritate a mandatului său. A eşuat însă fiindcă exporturile de armament germane au doborât un nou record în 2016, însumând valoarea de 6, 85 de miliarde de euro. Potrivit institutului de cercetări suedez SIPRI, Germania este în prezent al cincilea exportator de armament din lume.

Încotro se îndreaptă armele?

Proliferarea armelor, mai ales a puştilor de asalt, a fost un combustibil major pentru conflicte din întreaga lume iar armele produse în Germania au ajuns într-un fel sau altul în mâinile tuturor grupărilor teroriste şi miliţiilor din ultimii 60 de ani, de la RAF la "Statul Islamic" via Boko Haram.

"Principiul este în totalitate corect. Dacă vrei să exporţi arme trebuie să verifici unde le vinzi", a declarat Jan van Aken, deputat al formaţiunii Stânga (Die Linke) şi activist împotriva exporturilor de arme. "Dar are valoare şi rost numai dacă poţi impune monitorizări complete şi oriunde", a adăugat el.

Ori, verificările "sunt limitate la ţări care şi-au dat acordul. Dar care sunt acele ţări şi care sunt criteriile - despre asta guvernul de la Berlin nu ne-a spus nimic. Iar dacă verificările au loc doar în ţările care sunt de acord, atunci este în întregime vorba despre un tigru de hârtie", a completat van Aken.

Pentru executivul german ar fi simplu să silească fabricanţii de armament să includă în contractele de export o clauză care să permită verificările la faţa locului, refuzând avizarea contractelor care nu cuprind o astfel de prevedere. Iar o sancţiune ar fi de asemenea uşor de impus: dacă o ţară nu poate prezenta armamentul care i-a fost vândut atunci nu va mai primi noi livrări, a mai evidenţiat deputatul.

Un model verificat

Între SUA şi Israel există o astfel de procedură de verificare a exporturilor de arme. Ministerele Apărării trimit periodic delegaţii în arsenalele ţării partenere pentru a verifica dacă armele se află în continuare în stoc. Germania în schimb nu are niciun control asupra armelor pe care le-a vândut. Iar promisiunea beneficiarilor că nu vor vinde mai departe armele nu valorează adesea nici cât hârtia pe care stă înscrisă. Între timp e dovedit că Turcia, de exemplu, a vândut automate germane MP5 atât în ţări din Orientul Mijlociu cât şi în Indonezia. Potrivit principiilor guvernului german în privinţa exporturilor de armament, ar trebui ca Turcia să nu mai beneficieze de niciun fel de arme germane până nu se clarifică cum de au ajuns acele arme în mâini străine. Dar nicio astfel de investigaţie nu a fost făcută vreodată.

La finele anilor 1970, fabricantul de arme Heckler & Koch a vândut Arabiei Saudite licenţa de fabricare a puştilor de asalt G3 ( pe atunci arma standard din dotarea Bundeswehr). Riadul a vândut cu promtitudine arme de acest tip în Somalia, unde se desfăşura un război civil, deşi partea germană interzisese astfel de acţiuni. Ulterior, în loc să-i sancţioneze pe saudiţi, guvernul german le-a vândut în 2008 şi licenţa de fabricare a puştii de asalt G36.

Ben Knight /ia