1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Proiect de ţară - proiect de putere

Partidele noastre s-au mobilizat mereu pentru cîștigarea puterii și răsplătirea clientelei politice prezentînd publicului programe de guvernare nerealiste, niciodată duse pînă la capăt.

Nici un partid sau alianţă de partide nu a gîndit un proiect de ţară care să imprime României o direcţie clară, fără abateri de parcurs dictate de interesele conjuncturale ale unui partid sau altul, ale unui guvern sau altul.

Aderarea la Uniunea Europeană părea să fie o astfel de foaie de parcurs, ireversibilă, care să ne determine să adoptăm un model de societate vestică. S-a dovedit însă în toţi acești ani că nu e suficient să fii acceptat în familia Europei civilizate și că integrarea noastră în UE se lovește mereu de aceleași boli autohtone: politicianismul carierist și opac la provocările momentului, corupţia tot mai răspîndită în toate straturile societăţii, încercările de politizare a justiției în ciuda cîștigării unei independențe tot mai evidente a acesteia, clientelismul de largă respirație din toate domeniile și de la toate nivelurile sociale, mentalitatea de asistați ai statului, aservirea aproape în totalitate a presei intereselor patronilor și politicienilor șamd.

Apartenența noastră la UE este mai mult rezultatul mîinii pe care ne-a întins-o Europa și mai puțin un merit al nostru. Tot mai multe voci în ultimul timp afirmă cu argumente că nu eram pregătiți să fim primiți în comunitatea europeană. Incapacitatea de a atrage fondurile europene destinate ne arată limpede că nu avem proiecte coerente de dezvoltare durabilă, prin care să ne apropiem de statele dezvoltate, altfel spus că nu avem o viziune asupra direcției de urmat.

Edificator este faptul că de ani de zile sondajele de opinie indică aproape fără excepție faptul că, deși este membră a UE, România se îndreaptă într-o direcție greșită. E vorba desigur de proasta guvernare și lipsa de viziune politică, iar nu de apartenența noastră europeană. Și cu toate acestea, actuala putere politică este în grațiile celor mai mulți dintre cetățeni, iar drumul lui Ponta către Cotroceni pare a fi destul de neted.

Tocmai de aceea un proiect de țară ar trebui să fundamenteze acele norme și pîrghii prin care societatea să își poată dobîndi singură adevăratele valori pe care să le slujească și aspirațiile ce derivă de aici, indiferent de interesele conjuncturale ale unei guvernări, de orice culoare ar fi aceasta. Dar ne aflăm într-un cerc vicios, întrucît dacă politicienii ar gîndi și ar acționa în felul acesta iar demersurile lor ar viza binele comun, atunci și-ar tăia singuri creanga de sub picioare, nemaiputînd să se folosească, prin manipulare și constrîngere, de o masă uriașă de manevră care e în continuare captivă statului atotputernic.

Bazinul electoral al celor cu mentalitatea de asistați este decisiv la fiecare convocare la vot. De aceea relația dintre stat și cetățenii ei a rămas una viciată, birocratică, statul fiind un fel de patron al cetățenilor. Iar de această realitate profită toți agenții puterii politice, de la parlamentari la primari și funcționarii administrației centrale.

Atîta timp cît clasa politică va fi angajată în aceleași bătălii mărunte, de uzură, cu singurul scop de a ajunge la putere și a și-o consolida, fără a cristaliza proiecte politice coerente care să aibă efecte substanțiale în schimbarea mentalității, vom rămîne o țară la periferia Europei.