Progrese firave în relaţiile germano-poloneze

Şeful statului polonez, naţional-conservatorul Kaczynski, instalat în funcţie în urmă cu două luni, nu a lăsat nici o urmă de îndoială cu privire la tonul nou, rezervat al Varşoviei în relaţia cu Berlinul.

Progresele obţinute de diplomaţiile celor două ţări în relaţiile bilaterale nu pot fi anulate însă cu uşurinţă de noua conducere naţional-conservatoare din Polonia. Până în toamna anului trecută părea că relaţiile germano-poloneze se îndreptau spre un curs firesc, existând speranţe pentru strângerea legăturilor bilaterale. În ultimii 15 ani a fost creată o nouă infrastructură a contactelor bilaterale, ce amintea, în ciuda unor blocaje, de reţeaua comunicaţională franco-germană. După alegerile prezidenţiale şi parlamentare din toamna lui 2005, situaţia s-a schimbat însă radical. Câşigătorul alegerilor a fost Partidul naţional-conservator Dreptate şi Justiţie. De la schimbarea puterii, noua administraţie a adoptat un punct de vedere critic, angajându-se să repare greşelile comise în faza post-comunistă de după 1990, promiţând cu adevărat dreptate şi justiţie. După alegeri s-a creat impresia că noua putere va continua linia fostelor guvernări în diplomaţie şi că vor fi făcute modificări în domeniul politicii interne. Partidul Dreptate şi Justiţie a propus aderarea la Uniunea Europeană, iar cei mai importanţi oameni politici ai ţării, fraţii Kaczynski se consideră adevăraţi conservatori europeni.

Ruta de vizite externe aleasă cu grijă de noul preşedinte de la Varşovia, oferă indicii cu privire la preferinţele Poloniei în domeniul diplomaţiei externe, respectiv: vizita la Vatican, la prieteni – Statele Unite şi Franţa şi la vecinii direcţi, Cehia şi Ucraina. Abia după prezenţa în aceste state liderul polonez a vizitat Germania. În domeniul realţiilor bilaterale este prevăzută construcţia unui centru în memoria victimelor deportărilor. În Polonia nu există nici o forţă politică sau politician care să considere corespunzător un astfel de centru, ca şi parte componentă a discuţiilor germano-poloneze cu privire la trecut. Refuzul merge atât de departe, încât propunerile formulate de ministrul de stat pentru cultură din Berlin nu sunt luate nici măcar în serios la Varşovia. O altă controversă dintre cele două părţi este legată de proiectul construcţiei unei conducte de gaz metan de la Marea Baltică, ce va ocoli Polonia. Guvernul de la Varşovia consideră că proiectul reprezintă o continuare a boicotului germano-rus faţă de statele Baltice şi Polonia. Şi fostul guvern polonez, condus de liberali a protestat faţă de acest proiect, afirmând că el nu corespunde ideii de parteneriat şi cooperare în cadrul Uniunii Europene.

Diferenţele dintre Berlin şi Varşovia sunt şi mai mari, dacă se iau în calcul punctele de vedere ale polonezilor faţă de Uniunea Europeană, respectiv refuzul cu privire la constituţia europeană şi susţinerea tratatului de la Nisa. Ce se aşteaptă de la vizita lui Lech Kaczynski la Berlin? Pe termen mediu, noua orientare a naţional-conservatorilor în domeniul politicii externe nu se va schimba, cum nu se vor modifica cel puţin în perioada imediat următoare interesele celor două state. Astfel, ideia cooperării între Franţa, Germania şi Polonia, în cadrul aşa-numitului triunghi de la Weimar, este considerată inutilă de partidul Dreptate şi Justiţie al fraţilor Kaczynski. Se poate spune astfel că relaţiile germano-poloneze s-au fărâmiţat? Cu siguranţă nu, pentru că în ultimii 15 ani a fost creată o reţea durabilă a relaţiilor instituţionale şi interumane între cele două state vecine, capabilă să supravieţuiască vântului schimbărilor politice.