Programul nuclear iranian stârneşte reacţii contradictorii în rândul experţilor

La conferinţa ştiinţifico-strategică cu privire la programul nuclear iranian, desfăşurată la Berlin au participat delegaţii de experţi din partea Germaniei, SUA, Israelului şi Iranului. Deşi audierea primelor referate s-a produs în linişte, exploziile emoţionale nu s-au lăsat aşteptate şi s-au produs de îndată ce un diplomat iranian a declarat că statul său respectă în toate privinţele dreptul internaţional. Afirmaţie care a provocat instantaneu reacţia unui cercetător israelian care a întrebat: „Şi cum este cu recunoaşterea ţării mele?”. Pe fundalul unei tăceri de moarte în grupul iranian, o persoană din public s-a grăbit să exclame: „Un simplu „da” ajunge!”. Diplomatul iranian Soltanieh s-a ridicat vizibil iritat, declarând:
„Nu recunoaştem regimul sionist”:

Duelul verbal nepotrivit în cadrul unei conferinţe ştiinţifice oglindeşte atmosfera otrăvită care domină negocierile cu privire la programul nuclear iranian. Atât faptele cât şi soluţiile de compromis sunt subminate de neîncrederea reciprocă. Nimeni n-a putut însă aprecia cu adevărat, în ce stadiu se află programul de îmbogăţire a unraniului în Iran.

Israelienii au negociat de pe o poziţie de neclintit, după cum a declarat consilierul în materie de securitate Uzi Rubin postului de radio Deutsche Welle:
„Noi suntem convinşi că Iranul dispune de un program nuclear. Nu pot spune dacă acesta ve deveni eficient într-un an sau în zece. Dar asta nici nu contează. Noi nu vrem să existăm doar în următorii zece ani, ci mereu. De aceea, pericolul iranian este pentru noi o chestiune de viaţă şi de moarte.”

Uzi Rubin mizează pe intimidarea iranienilor cu scutul israelian anti-rachetă, dar şi pe capacitatea lor de a recunoaşte că nu pot câştiga un război nuclear.

Ambasadorul iranian la Agenţia internaţională pentru Energie Atomică, Soltanieh, nici nu concepe ideea unui eventual război. El a declarat:
„Agenţia internaţională pentru Energie Atomică a efectuat cercetări în uzinele noastre timp de trei ani de zile, după care a raportat că nu a găsit indicii referitoare la activităţi ilegale de fabricare a armelor nucleare.”

Profesorul Anthony Cordesman de la centrul pentru studii strategice din Washington a contrazis de îndată afirmaţia diplomatului iranian:
„Descoperirile noastre sdin ultimele luni au indicat existenţa unor instalaţii subterane suspecte a căror existenţă a fost mereu negată de Iran. Şi informaţiile descoperite de Agenţia internaţională pentru Energie Atomică într-un laptop oferă toate motivele de îngrijorare”.

Sam Gardiner, fost maior în flota aeronautică americană a încercat să aplaneze tensiunile, afirmând că actuala criză este artificială, dat fiind faptul că la momentul actual Iranul nu dispune de capacitatea de a executa un atac nuclear. El a adăugat, că în opinia lui, negocierile cu Iranul vor eşua, iar sancţiunile economice nu vor avea efect. Gardiner înclină, prin urmare, către probabilitatea unor intervenţii militare ale SUA împotriva Iranului.

Directorul unei fundaţii germane pentru studierea păcii şi a soluţionării conflictelor, Harald Müller, a contrazis însă aceste ipoteze, manifestând optimism. Aspectul esenţial pentru obţinerea unui compromis, a declarat el, sunt garanţiile de securitate care includ promisiunea SUA de a nu ataca Iranul. Müller nu se aşteaptă nici el la amendamente imediate als Consiliului de Securitate ONU împotriva Iranului. El crede însă în schimb că sancţiunile economice ale UE ar putea fi un mijloc de constrângere eficient.