1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Programul nuclear iranian - din nou în atenţia IAEA

Relatare de Joerg Paas, adaptată de Ioachim Alexandru

După dezbateri politice furtunoase, SUA au adoptat ieri împreună cu partenerii vest-europeni o rezoluţie privind programul atomic iranian. După cum s-a afirmat pe marginea reuniunii guvernatorilor din cadrul Agenţiei pentru Energie Atomică de la Viena (IAEA) reprezentanţii SUA, ai Germaniei, Franţei şi Marii Britanii au decis să sancţioneze formal Teheranul, pentru faptul că, în ciuda promisiunilor făcute oficial, nu a prezentat o serie de aspecte relevante ale programului său nuclear secret.

Trebuie precizat că, indiferent de motivele care l-au determinat pe liderul revoluţiei din Libia, colonelul Moammar el Ghadaffi, să-şi modifice poziţia în politica nucleară şi de înarmare, această schimbare este pentru IAEA de foarte mare importanţă. După tratative secrete, desfăşurate pe parcursul a mai multe luni, Gaddafi nu numai că a exclus oficial folosirea armelor de distrugere în masă, dar semnează acum şi prototcolul adiţional al Tratatului de neproliferare a armelor din această categorie.

Denumirea acestei atât de importante anexe la Acordul de neproliferare este în măsură să distragă atenţia de la adevărata sa semnificaţie. Se poate bănui că protocolul adiţional este o chestiune secundară, mai puţin lipsită de importanţă, când, în realitate, lucrurile nu stau deloc aşa.

Atunci când şeful Agenţiei de la Viena, Mohammed el Baradei vorbeşte de acest document, el nu uită să explice mereu de ce este atât de important. În trecut, inspectorii Agenţiei au trebuit să constate că oricât de sistematic şi de frecvent ar efectua controalele, ei nu pot să împiedice fabricarea armelor atomice sau derularea programelor de cercetare. Aceasta, fiindcă acordul de neproliferare nu admite decât controale anunţate cu mult timp înainte, în capacităţi de producţie sau depozite recunoscute ca atare oficial.

Libia, şi probabil şi o serie de alte state au reuşit astfel să înşele vigilenţa echipelor internaţionale de control. De aceea, subliniază el Baradei, în absenţa unor reglementări mai stricte, Acordul riscă să- şi piardă din valoare. El a declarat: "Toate statele ar trebui să semeze protocolul adiţional. Până acum însă, documentul a fost adoptat doar de fiecare a cincea ţară semnatară, ceea ce constituie o reală problemă. Fără protocolul adiţional, noi nu putem îndeplini eficient misiunea ce ne-a fost încredinţată de ONU. Dacă statele lumii iau în serios tratatul de neproliferare, atunci trebuie să ne ofere şi anumite garanţii."

Prevederile protocolului adiţinal sunt deosebit de detaliate. Astfel, statele care acceptă condiţiile impuse de document, trebuie să le acorde controlorilor vize de intrare în ţară cu valabilitate de un an. În plus, inspectorii au permisiunea să investigheze, în afară de capacităţile nucleare declarate oficial, şi în institutele de cercetare, în minele de uraniu sau depozite de armament. Totodată vizitele nu trebuie să fie anunţate decât cu două până la 24 de ore înainte, ceea ce este mult prea puţin pentru ştergerea, în totalitate, a urmelor.

Faptul că semnarea protocolului adiţional nu reuşeşte să înlăture problemele în totaliatte, a devenit evident în cursul şedinţei de lucru a guvernatorilor IAEA, reuniţi la Viena pentru analizarea dosarului iranian. Un conflict între reprezentanţii SUA şi cei ai mai multor ţări europene nu aputut fi ieri seară evitat decât în ultima clipă.

Americanii suspectzează Teheranul că-şi continuă eforturile secrete de înarmare nucleară, chiar dacă liderii revoluţiei islamice au semnat în decembrie anul trecut protocolul adiţional şi au permis accesul controlorilor Agenţiei oriunde au vrut ei să pătrundă.

Într-adevăr, în urma inspecţiilor s-au trezit anumite suspiciuni, care n-au putut fi clarificate nici până astăzi. Cu toate acestea, Iranului i se va acorda acum, conform deciziei IAEA, un nou termen de graţie, până la care este somat să dea explicaţii, înainte ca ONU să- şi însărcineze Consiliul de Securitate cu instituirea unor sancţiuni.