Programul ''Capitala culturală europeană'' a împlinit 25 de ani

În cadrul unui congres care s-a desfăşurat în perioada 23-24 martie la Bruxelles s-au sărbătorit 25 de ani de la iniţierea programului ''Capitala culturală europeană''. Oraşele demne de acest titlu se pot considera nucleul culturii europene pentru un an, şi au astfel ocazia să îşi prezinte obiceiurile şi tradiţiile unui continent întreg.

Robert Palmer, spiritul creativ care a stat la baza proiectelor Glasgow 1990 şi Bruxelles 2000, consideră că oraşele care devin capitale europene ale culturii trebuie să aibă un dram de nebunie. Palmer susţine că programul înseamnă ambiţie, multă muncă, dar şi ceva haos.

''Să conduci acest program este ca şi cum ai încerca să controlezi erupţia unui vulcan, evoluţia unui cutremur sau imprevizibilitatea unui incendiu forestier. Proiectul reprezintă un vulcan în care fierb deopotrivă idei, aşteptări, pretenţii, dar şi o tentă de amor propriu. Explozia este imanentă, iar lava ia un curs nescontat, şi poate fi altul în fiecare oraş'', a explicat Robert Palmer.

Istoria programului este una romantică: se spune că ideea ar fi fost născocită în anul 1984 în timpul unei escale pe un aeroport oarecare. Iniţiatorii conceptului au fost Melina Mercouri, pe atunci Ministrul de cultură al Greciei, împreună cu omologul său francez, Jack Lang. Cei doi au batut palma şi şi-au pecetluit planurile cu un sărut, a povestit Palmer in timpul congresului de la Bruxelles.

Astfel, în 1985, Atena a fost întâia capitală europeană a culturii. Timp de 25 de ani programul a îndemnat oraşele participante să îşi valorifice moştenirea culturală si să creeze concepte durabile pentru ocrotirea ei. Comisarul european pentru cultură, Androulla Vassiliou, sprijină acest program deoarece:

''Este important ca oraşele să răspândească acest simţ cultural european. Ele ne transmit un sentiment de apartenenţă. Este important să ne cunoaştem propria istorie, origine şi cultură'', a declarat cu convingere Androulla Vassiliou la Bruxelles.

A fi capitală europeană a culturii este cu siguranţă un lucru deosebit, însă investiţiile care premerg acestei atmosfere festive sunt de asemenea impresionante. Nici cei şase ani care se scurg de la nominalizarea unui oraş pentru capitală a culturii pâna la startul efectiv al perioadei în care se bucură de acest titlu, nu sunt de trecut cu vederea.

Cu toate acestea, numărul canditaţilor sporeşte de la an la an, deoarece şi câştigurile sunt extraordinare. Anul 2009 a însemnat pentru capitala culturii de atunci ieşirea din anonimat: orăşelul austriac Linz a fost pur şi simplu catapultat pe harta Europei, este de părere Martin Heller, directorul artistic al proiectului.

În consecinţă, concluzia reuniunii de la Bruxelles a venit parcă de la sine: Programul Capitalelor culturale europene va exista încă cel puţin 25 de ani de acum înainte, însă 12 luni sunt insuficiente pentru a pune în valoare întregul potenţial cultural al unui oraş. Cultura trebuie susţinută şi promovată în permanenţă.

Programul îşi va continua tradiţia începută în anul 2007, anume aceea de a acorda titlul de capitală europeană a culturii simultan la două oraşe, dintre care unul provenind din statele care s-au alăturat Uniunii Europene începând cu 2004. Tot 2007 a fost anul când şi România s-a aflat pe lista capitalelor europene ale culturii, reprezentată de oraşul Sibiu.

Autor: Georgiana Macovei/ Bernd Riegert
Redactor: Medana Weident