1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Programa şcolară – curat meşteşug de prosteală

Părinţii care intră astăzi în camera copilului lor pentru a-l ajuta cu temele se simt din ce în ce mai des depăşiţi de situaţie. Şi nu revolta adolescentină este de vină, ci manualele de pe biroul elevului.

default

Teoremă: „Înmulţirea vectorului legat r=(x,y) cu scalarul ά care aparţine de R este vectorul notat άr având coordonatele (άx, άy)”. Înţelegeţi ceva? Nici noi. Veţi spune că e vorba despre matematici superioare, însă nu am făcut altceva decât să reproducem una dintre teoremele care abundă în manualul de matematică pentru clasa a X-a. Astfel de noţiuni sunt obligaţi să înveţe şi să înţeleagă adolescenţii români, elevi ai unui sistem care se vrea a fi de cultură generală. Că programa şcolară preuniversitară este sufocată de informaţii este deja un lucru bine-ştiut şi de cei ce nu lucrează în domeniul educaţional, dar puţini conştientizează amploarea fenomenului. Domnul profesor Ion Rotaru, îndrumătorul unui mare număr de elevi premianţi la olimpiadele internaţionale de matematică ne-a spus că : „ Ideal ar fi ca la matematică, programa maximală de liceu să nu depăşească, cum se întâmplă acum, programa maximală pentru olimpiadele internaţionale. La olimpiadele internaţionale nu se cer integrale, nu se cer ecuaţii diferenţiale, dar la noi se cer, apar în programă.„ Comentariile noastre sunt de prisos.

Cum s-a ajuns însă ca manualele româneşti de liceu să rivalizeze cu cele ale facultăţilor. Explicaţia o găsim într-un interviu acordat Tribunei Învăţământului de doamna Zvetlana Preoteasa, secretar de stat în Ministerul Educaţiei: „ Deşi sunt făcute de profesori diferiţi, nu există diferenţe între un manual şi un altul. Toţi se complică, toţi vor să arate cât de mult cunosc ei, fără să se gândească, practic, la elev”. Cauza incontinenţei informaţionale din şcoala românească este legată aşadar şi de narcisismul unor autori de manuale. Victimele sunt tot ei, elevii învăţământului românesc de cultură generală.

Un efect al acestei situaţii este orarul incredibil de încărcat al adolescenţilor români. Iată cum arată programul zilnic al Claudiei, elevă în clasa a IX-a: „ Începem şcoala de la 7.30, mă scol de la 6 şi 20, apoi avem 6 sau 7 ore, ajung acasă pe la 15.30 şi 3 ore mai petrec cu temele”. Claudia nu este însă un caz deosebit. Regimul de 10 ore pe zi consumate pentru şcoală este obişnuit pentru elevii români de astăzi. La un asemenea ritm nu ar trebui să ne mai mire fenomenul generalizat al absenteismului şcolar sau nivel scăzut de cultură de care este acuzată tânăra generaţie de elevi. Căci forma în care se face astăzi şcoală în România nu este altceva decât un curat meşteşug de prosteală.

În final, pentru a înlătura orice dubiu, mai luăm un exemplu. Ca să nu fim răuvoitori cu matematicile vom alege la întâmplare unul dintre exerciţiile pentru acasă ale Manualului de Psihologie pentru liceu: „ Un psiholog francez, Theodule Ribot, a scris o carte intitulată Logica sentimentelor. În ce sens credeţi că se poate vorbi de o logică a sentimentelor?„