1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Procurorul general Corneliu Gurin despre dosarele de rezonanță

Republica Moldova se află sub monitorizarea Consiliului Europei din 1995, iar unul din motive este nereformarea Procuraturii. Din aceeași cauză, Chișinăul a ratat două milioane de euro dintr-un credit nerambursabil

Corneliu Gurin

Corneliu Gurin

Ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, susține că reforma Procuraturii întârzie deoarece unii politicieni încearcă să-şi păstreze influenţa asupra acestei instituții. Concepția de reformare a Procuraturii a zăcut în Parlament mai bine de un an până să fie adoptată. Chiar și după aceasta, implementarea documentului întârzie, iar scandalurile de corupție nu mai contenesc. Corespondenții DW au discutat despre această restanță a Chișinăului cu procurorul general al Republicii Moldova, Corneliu Gurin.

DW: Se vorbește de ani buni deja despre reformarea Procuraturii, dar schimbări palpabile în această structură nu apar. Cine sau ce frânează reforma? Nu sunt bani sau lipsește voința politică?

C.G.: Lucrurile în privința reformării Procuraturii nu stagnează. Implementăm reformele de rând cu celelalte instituții ale statului. Într-adevăr se vorbește de mulți ani despre reformarea acestei instituții, dar foarte puțini propun lucruri concrete. Când am fost confirmat în funcție, anul trecut, împreună cu ministrul Justiției, am creat un grup de lucru, care a analizat necesitățile și problemele, propunând soluții pentru atingerea obiectivelor consolidării independenței și profesionalismului Procuraturii și a procurorilor. Prin adoptarea Concepției de reformă a Procuraturii, Parlamentul Republicii Moldova a stabilit obiectivele și modul de atingere a acestora, astfel se trece de la vorbe la acțiuni practice. Scopul reformei nu este schimbarea uniformei și gradelor procurorilor, ci consolidarea procuraturii ca organ important, cu statut constituțional în cadrul autorității judecătorești, care reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, prin conducerea şi exercitarea urmăririi penale și reprezentarea învinuirii în instanţele judecătoreşti. Nu în ultimul rând scopul nostru este sporirea încrederii societății în actul de justiție. Adevărat, pentru a face unele schimbări în Constituție trebuie să existe voință politică. Sau mai degrabă - consens politic.

DW: Anume la ce schimbări vă referiți?

C.G.: Concepția de reformare menționează necesitatea revizuirii Constituției în partea referitoare la atribuțiile procuraturii, în special în ceea ce privește apărarea intereselor generale ale societății. În mod normal, într-un stat democratic, în care toate structurile statului își fac treaba, Procuratura ar trebui să se ocupe doar cu urmărirea penală și să reprezinte învinuirea în judecată. Astăzi de la noi cer să intervenim în diferite cazuri de ordin general - și politicienii, și jurnaliștii, și Parlamentul, și Guvernul, și societatea civilă, pe când procurorii ar trebui să se ocupe doar de cazurile concrete – atunci când există presupuneri întemeiate și rezonabile că a fost comisă o infracțiune.

O altă schimbare importantă se referă la mecanismul de numire a procurorului general. În prezent, președintele Parlamentului propune candidatura, iar Parlamentul o confirmă. În Concepția de reformare se propune însă ca procurorul general să fie confirmat de președintele țării, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Și avem următoarea schemă de conlucrare a puterilor: Parlamentul alege șeful statului, organul de autoadministrare al procurorilor selectează cei mai demni și profesioniști candidați, și îi propune pentru confirmare președintelui țării. Astfel, practic, se reduce la minimum imixtiunea politicului în numirea procurorului general.

DW: Cât de independenți sunt acum procurorii în luarea deciziilor?

C.G.: Procurorii, în exercițiul funcțiunii, se supun doar legii, sunt independenți și iau decizii în mod autonom. Executarea indicațiilor procurorului ierarhic superior sunt obligatorii doar dacă ele vin în scris. Dar și în privința aceasta poate fi sesizat procurorul general sau adjuncții acestuia, care pot verifica legalitatea respectivelor dispoziții și indicații date subalternilor. Există și o Secție de securitate internă care, de asemenea, poate fi sesizată în cazul unor influențe din afară. Prin urmare, tind să cred că, din punct de vedere procesual, procurorilor le este asigurată independența. Nu vă pot asigura că toate acțiunile procurorilor corespund întocmai legislației, dar intervenim atunci când suntem sesizați și reparăm erorile sau asigurăm tragerea la răspundere disciplinară a celor care încalcă legislația și actele normative interne. De remarcat că salariile relativ mici și lipsa unei asigurări sociale adecvate a procurorilor sunt factori de risc, care le pot afecta integritatea. E complicat să te descurci ca procuror cu un salariu de 4.500 de lei (aproximativ 250 euro), mai ales când nu ai propria locuință, ai o familie și mai faci și naveta până la locul de muncă. Dar aceasta, evident, în nici un caz nu justifică abuzurile. Fiecare caz este examinat și se iau decizii, inclusiv de urmărire penală, dacă procurorii comit infracțiuni.

DW: De ce nu vedem decizii judiciare în dosarele de rezonanță?

C.G.: Pentru noi toate dosarele sunt importante, nu facem deosebiri dacă este vizat un cetățean sau o instituție, nu admitem discriminări de nici un fel. Adesea, dosarelor de rezonanță li se acordă și conotații politice. Dar faptele constatate în aceste dosare nu întotdeauna conțin culpa așa cum o vrea publicul ori o presupune cineva, bine sau rău intenționat. Adică nu întotdeauna poate fi identificată și demonstrată suficient componența infracțiunii prevăzută de legea penală a Republicii Moldova. Sunt și dosare care, într-adevăr, stagnează, însă fenomenul tergiversării urmăririi penale este în vizorul permanent al Procuraturii Generale și contracarăm asemenea situații, cu tot arsenalul de mijloace disponibil.

DW: Nu vedem decizii nici în dosarul protestelor violente soldate cu devastarea Parlamentului și Președinției pe 7 aprilie 2009. Pe fonul acelor evenimente au venit la putere actualii guvernanți.

C.G.: Asupra acestui dosar trebuia să se lucreze ”pe urme fierbinți”. Amintiți-vă că timp jumătate de an după acele evenimente a guvernat aceeași putere. Nu a existat la acea etapă un interes deosebit pentru a constata faptele și a asigura investigarea lor, nu a existat o conjugare a eforturilor tuturor autorităților în acest sens, investigațiile care trebuiau să fie făcute în acea jumătate de an nu s-au făcut într-o măsură suficientă și adecvată, iar ceea ce a fost posibil de întreprins din septembrie 2009 – a fost făcut. Anumite investigații continuă și astăzi.

DW: Și asta a împiedicat Procuratura să evalueze gradul de vinovăție al factorilor de decizie de la acea vreme?

C.G.: Să le luăm pe rând. Unu: au fost urmăriți penal sau contravențional cei care au fost surprinși cu bunuri furate din sediile Parlamentului și Președinției sau care au încercat distrugerea unor bunuri în perimetrul central al capitalei. Dar nu toate cazurile de aplicare a violenței și vandalizare au fost cercetate profund, imediat. Doi: persoanele care trebuiau să asigure integritatea instituțiilor statului nu au răspuns pentru faptele lor. De ce? Amintiți-vă de solicitarea Procuraturii de ridicare a imunității în vederea tragerii la răspundere penală a președintelui de atunci Vladimir Voronin… Aceasta a fost respinsă de Parlament. Procurorilor nu li s-a permis să desfășoare urmărirea penală în privința lui. Referitor la anumiți factori de decizie din Guvern – dosarele se află în judecată. Și eu tot nu înțeleg de ce examinarea lor durează atât de mult. Am sesizat că unii factori de decizie din acea perioadă au fost scoși basma curată de prima instanță. Noi am atacat acele decizii, pentru că le considerăm ilegale, participăm la ședințele de judecată și … așteptăm soluțiile instanțelor. Trei: în cazul morții protestatarului Valeriu Boboc dosarul a ajuns în judecată, dar principalul suspect a fost declarat nevinovat. Și această decizie noi am atacat-o.

DW: Presa a scris că Banca de Economii, unde statul deținea până nu demult pachetul majoritar, a fost suspect acaparată. În acest scandal au figurat nume de politicieni…

C.G.: În ceea ce privește trecutul recent al acestei bănci, sunt dosare care deja au fost examinate de instanțele judiciare. Dosarele respective vizează fosta conducere a Băncii de Economii. Au fost pronunțate deja și decizii de condamnare, pentru acțiuni legate de gestionarea frauduloasă, vizând creditări neacoperite cu garanții. În instanță sunt câteva dosare în care persoane din fostul Consiliu Executiv, inclusiv ex-președintele băncii au statut de inculpați, mai sunt dosare la faza de urmărire penală. Sunt și dosare care vizează conducerea unor filiale sau reprezentanțe ale BEM, care au sustras mijloace financiare din cele gestionate. În ceea ce privește afirmațiile, potrivit cărora banca a fost furată de la stat, pot să vă comunic și următoarele: pentru a putea investiga un furt, în sens clasic, trebuie să existe o plângere, o sesizare a proprietarului, care să spună că i s-a furat ceva, cu informații certe despre ce s-a furat. Adică statul care deține acțiuni, precum și ceilalți acționari trebuiau să adreseze oficial astfel de sesizări și informații. Vreau să vă comunic că la Procuratură nu există sesizări formulate anume în acest sens, tranzacția de vânzare a unor acțiuni ale statului nu a fost contestată, se consideră legală, inclusiv de către Parlament, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova, care a adoptat Hotărârea nr. 227 din 3.10.2013

DW: A apărut recent o investigație jurnalistică despre spălarea a cel puțin o sută de miliarde de lei prin băncile din Republica Moldova, o tranzacție cu rădăcini în Federația Rusă… V-ați autosesizat?

C.G.: Investigația ziaristică a apărut mult mai târziu după ce au demarat investigațiile organelor de drept abilitate, presa nu a adus lucruri noi, pe care nu le cunoșteam deja. Din câte cunosc, primele tranzacții de acest fel ar fi avut loc încă prin 2010. Pur și simplu despre ele nu s-a scris. Probabil că atunci a fost testată schema. Din păcate, colegii din Federația Rusă nu au fost receptivi la solicitările noastre de a ne oferi suportul juridic și operațional necesar în acest caz. Am sesizat însă, mai mult din presă, că ei desfășoară totuși niște investigații pe intern. În aceste cazuri nu este însă cert că a fost o acțiune de legalizare a veniturilor ilicite (spălare de bani). Pentru ca să se poată vorbi de spălare de bani, trebuie să se comită în prealabil alte infracțiuni cum ar fi deturnarea fondurilor, neachitarea impozitelor, contrabandă, circulație de mijloace interzise, iar sursele astfel obținute să fie supuse ulterior unor procedee de legalizare. Noi nu avem dovezi pertinente că acești bani, care au trecut prin băncile noastre, ar fi fost obținuți ilegal de către deținătorii lor. Au fost verificate unele dosare civile de către Curtea Supremă de Justiție. Unele decizii judiciare erau emise de judecători și nu au fost anulate, fiind prezumate legale. Dar au fost constatate și decizii false. Adică, la executorii judecătorești ajungeau decizii judecătorești false. Au fost reținuți la acel moment câțiva executori judiciari, cazul este investigat în continuare. Așteptăm informații și din partea colegilor din unele țări ale UE, unde a ajuns o mare parte din acești bani, dar nici din această direcţie nu avem rezultate foarte bune la moment.. Poate de aceea că nu există dovada că acești bani au fost dobândiți ilegal.

DW: Procurorul Chișinăului, Ion Diacov, a susținut zilele trecute o conferință de presă și a vorbit despre amploarea fenomenului traficului de droguri. Părea un gest disperat al procurorului. A dat și nume de judecători, lăsând, într-un fel, să se înțeleagă că aceștia ar proteja traficanții. Dumneavoastră susțineți demersul domnului Diacov?

C.G.: Traficul de droguri într-adevăr este un fenomen îngrijorător pentru Moldova, dar situația nu este scăpată de sub control. Nu putem confirma că este vorba de sumele de bani enunțate de domnul procuror municipal (echivalentul a 1 miliard de euro), pentru că la conferință au fost invocate doar două cazuri concrete. Parțial pot fi de acord cu faptul că judecătorii nu ar trebui să permită aflarea în libertate a persoanelor implicate în traficul de droguri, dar trebuie să analizăm separat fiecare caz. Am primit deja o sesizare din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Magistrații cred că asemenea cazuri trebuie examinate conform procedurii, nu expuse în presă, mai ales cu atacuri la persoane concrete. Secția securitatea internă a Procuraturii și eventual, Colegiul disciplinar, vor stabili dacă au fost sau nu încălcate normele deontologice în acest caz de către procurorul Diacov. Eu nu pot să susțin întru totul ceea ce a spus domnul Diacov și cred că atunci când există impedimente în gestionarea anumitor dosare, urmează să ne conjugăm eforturile, atât la Procuratură, cât și în cadrul sistemului judecătoresc.