1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Probleme europene pentru candidaţi comunitari

În umbra alegerilor din Statele Unite, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a prezentat la Bruxelles rapoartele de ţară pentru statele candidate Turcia, Croaţia şi Macedonia.

default

Negocieri dificile cu Turcia

La Bruxelles se resimte o scădere considerabilă a interesului pentru rapoartele asupra progreselor statelor candidate. În prezent, Uniunea Europeană se confruntă cu criza financiară şi economică, şi nu prea ştie în ce direcţie se îndreaptă. Tratatul de la Lisabona, care ar fi urmat să stabilească reguli clare pentru următorul val de extindere al Uniunii, nu a intrat în vigoare. Nu se ştie încă, dacă Irlanda va organiza în anul viitor un al doilea referendum asupra acestui tratat, după ce primul a eşuat. Cele 27 de state membre nu au căzut de acord asupra întrebării dacă este posibilă integrarea unor membri noi în Uniunea Europeană fără un nou tratat comun. Deşi Comisia Europeană porneşte de la premisa că negocierile de aderare cu Croaţia vor fi finalizate până la sfârşitul anului 2009, nu este deloc clar, când va avea loc aderarea propriu-zisă. Această nesiguranţă se datorează în primul rând problemelor Uniunii Europene, dar şi Croaţiei, în care nu funcţionează încă în mod satisfăcător lupta împotriva crimei organizate şi a corupţiei.

Uniunea Europeană negociază între timp deja de trei ani cu Croaţia şi Turcia. În cazul Ankarei, negociatorii par să bată pasul pe loc, din moment ce problemele cele mai grave persistă: criza de stat, conflictul cu minoritatea kurdă, îngrădirea libertăţii de exprimare şi a libertăţii religioase şi încercarea de a scoate partidul de guvernământ AKP în afara legii. Toate aceste aspecte sunt criticate în cel mai recent raport de ţară. Pe de altă parte, documentul laudă angajamentul Turciei pe plan extern, în special în Orientul Apropiat şi în Caucaz.

În ciuda câtorva progrese, Turcia nu este încă pregătită pentru aderarea la Uniunea Europeană. Chiar şi asociaţiile de întreprinzători din Turcia estimează că va dura cel puţin până în 2015. Nu se ştie însă, dacă Ankara îşi va mai dori aderarea la Uniunea Europeană în acel moment sau dacă autorităţile de la Bruxelles vor mai fi interesate de integrarea acestui stat. Actualul preşedinte al Uniunii Europene, Nicolas Sarkozy, un adversar declarat al aderării Turciei, a reuşit până în prezent să evite această problemă, şi pare să se confrunte cu provocări mult mai importante, precum reorganizarea sistemului financiar mondial.

La rândul ei, Macedonia nu îndeplineşte criteriile politice pentru negocierile de aderare nici după trei ani de pregătire. Din nou s-a pierdut un an, pentru că alegerile nu au corespuns standardelor internaţionale. Reformele economice evoluează, nu sunt însă de ajuns pentru a trezi mai mult entuziasm faţă de o nouă extindere a Uniunii Europene.

În Balcani, lucrurile se mişcă foarte încet. Albania încearcă să introducă standarde europene în justiţie şi politică, are însă probleme cu punerea în practică a acestor planuri. Relaţia dintre Serbia şi Uniunea Europeană rămâne dificilă, din moment ce nu a fost încă extrădat criminalul de război Mladic. În acelaşi timp, Serbia nu recunoaşte independenţa statului Kosovo.

În timp ce Uniunea Europeană se arată reticentă faţă de o nouă extindere, în tabăra statelor candidate se resimte un realism tot mai pronunţat: aceste ţări ştiu cât de lungă şi anevoioasă va fi calea spre integrare. Cu toate acestea, doar perspectiva europeană este în măsură să stabilizeze Balcanii. Poate că turcii îşi vor da seama într-o bună zi că nu au atâta nevoie de Uniunea Europeană ca statele candidate din Balcani.