1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Problema refugiaţilor palestinieni

În capitala Franţei a debutat la 28 aprilie conferinţa privind soarta refugiaţilor palestinieni.

default

Ajutoarele internationale au continuat să parvină în Gaza, în ciuda preluării controlului în fâşie de către gruparea Hamas, care a organizat această demonstraţie din faţa sediului organizaţiei UNRWA. Protestele vizau recenta blocadă israeliană, care a provocat intense critici pe plan internaţional.

Participanţii la conferinţa derulată la sediul UNESCO s-au întrebat în ce măsură Naţiunile Unite pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei acestor refugiaţi şi cum anume ar trebui să se articuleze problema lor în cadrul unei soluţionări juste a conflictului din Orientul Mijlociu. Prea puţini cunosc însă originea reală a chestiunii, de care va depinde în cele din urmă şi rezolvarea ei.

Pentru fostul lider terorist palestinian Yasser Arafat, chestiunea era clară ca bună ziua. El unul, afirma adesea Arafat, „nu va accepta niciodată pacea oferită de israelieni dacă nu se rezolvă problema refugiaţilor” (palestinieni).

Ajuns preşedinte al administraţiei autonome din teritorii, în urma acordurilor israeliano-palestiniene de la Oslo, Arafat a provocat eşecul planului de pace propus de liderul american Clinton invocînd tocmai această problemă. În anul 2000 el a refuzat amplul şi generosul plan, care prevedea crearea unui stat palestinian în estul Ierusalimului şi pe mai bine de 97 la sută din teritoriile Ţării Sfinte cu majoritate arabă, pentru că nu-i satisfăcea integral două revendicări. Prima era crearea capitalei statului palestinian la Ierusalim ( şi nu doar în anumite porţiuni din estul oraşului sfânt). Iar ceea de-a doua, dreptul refugiaţilor palestinieni, inclusiv al milioanelor de descendenţi ai acestora, de a se stabili pe teritoriul statului evreu.

Arafat ştia bine că Israelul nu va putea accepta cele două revendicări maximaliste. În estul Ierusalimului se află muntele Templului şi Zidul său de vest, numit „al Plângerii”, cel mai sfânt lăcaş evreiesc. În plus, în aceiaşi zonă se găsesc edificii şi locuri sacre deopotrivă evreilor, creştinilor şi musulmanilor.

În ce-i priveşte pe refugiaţi, eventuala lor repatriere ar implica desigur răsturnarea echilibrului demografic al micului stat evreu şi distrugerea, fără un singur foc de armă, a caracterului său evreiesc.

Din pricina complexităţii ei şi pentru a nu se periclita negocierile de pace israeliano-palestiniene, chestiunea refugiaţilor a fost exclusă din tratative.

Dar ea rămâne explozivă. Aşa cum şi-au dorit-o de altfel responsabilii arabi, când au creat problema în 1948 şi au perpetuat-o în deceniile ulterioare.

Criza refugiaţilor a izbucnit în timpul războiului declanşat de statele arabe acum exact 6 decenii, după decizia Naţiunilor Unite de a împărţi restul coloniei britanice Palestina, după ruperea ei de Iordania de astăzi, în alte două state, unul arab şi altul evreiesc.

Mulţi locuitori arabi şi-au părăsit atunci locurile natale, sperînd, aşa cum le promiseseră în epocă liderii arabi, că vor reveni rapid, odată cu „alungarea evreilor în mare”. Sute de mii s-au refugiat de bunăvoie în ţările arabe vecine, o mică parte fiind alungată de israelieni. A căror victorie s-a soldat şi cu prelungirea dramei refugiaţilor. Fiindcă integrarea lor în ţările arabe vecine a fost sistematic blocată şi torpilată de liderii arabi, în căutarea unui pretext pentru justificarea propriilor tiranii.

La permanentizarea acestei drame a contribuit indirect şi „UNRWA”, organismul ONU pentru refugiaţi palestinieni, singurul de acest fel creat vreodată doar pentru un singur grup etnic. Fiindcă în lagărele de refugiaţi finanţate şi administrate de Naţiunile Unite în Liban, Iordania, Siria şi Egipt refugiaţii s-au folosit de ajutoarele primite spre a-şi crea structuri armate proprii şi au declanşat, în special în Liban şi Iordania repetate tulburări, revolte sângeroase, ba chiar şi războiul civil libanez.

Spre deosebire de soarta refugiaţilor evrei alungaţi din ţările arabe, refugiaţi ignoraţi azi cu desăvârşire, după ce statul evreu a reuşit să-i absoarbă făcând în special în anii 50 eforturi uriaşe, cea a palestinienilor rămâne precară.

Doar Iordania i-a integrat în mare parte. In schimb situaţia lor s-a deteriorat dramatic mai cu seamă în acele zone, în care refugiaţii se află sub administraţia propriilor lor compatrioţi. De pildă în Gaza, unde la cârmă se află organizaţia extremistă islamică palestiniană Hamas, care continuă să refuze pacea şi să mizeze pe cartea terorismului anti-israelian.