1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Problema Colegiului “Szekely Miko”

Bisericile istorice maghiare au anunţat pentru 1 septembrie un amplu protest la Sfântu Gheorghe faţă de sentinţa dată în cazul retrocedării Colegiului “Szekely Miko”.

Manifestaţia este susţinută solidar de toate organizaţiile politice ale maghiarilor şi desigur de UDMR, care prin reprezentanţii săi în administraţia statului a fost implicată în actul retrocedării acestei construcţii care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În urma unor acţiuni judiciare, trei dintre cei care au făcut parte în anul 2000 din comisia de retrocedare au fost condamnaţi în iunie anul acesta la trei de închisoare: fostul secretar de stat Marko Attila şi reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal, Marosan Tamas, au primit câte trei ani de închisoare cu executare, iar consilierul juridic de la Ministerul de Justiţie, Clim Silviu, trei ani cu suspendare.

Sentinţa a creat o mare surescitare în sânul maghiarimii, nu doar prin severitatea ei, ci şi prin implicaţiile sale. O clădire veche a fost redată comunităţii maghiare pentru ca după un deceniu o sentinţă judecătorească să decidă renaţionalizarea ei. Această reversibilitate a creat o mare nelinişte. La întrunirea recentă a CRU a UDMR, preşedintele formaţiunii Kelemen Hunor a declarat că, în opinia sa, lucrul cel mai grav este că “justiţia din România întoarce timpul înapoi şi evocă cea mai întunecată perioadă comunistă, atunci când decide renaţionalizarea unui imobil aparţinând bisericii”.

Miercuri, fostul candidat la primăria Clujului, Peter Eckstein-Kovacs, a dat voluntar o declaraţie la DNA, solicitând o mai atentă verificare a acestui caz. În anul 2000, Peter Eckstein-Kovacs, în calitatea sa de ministru delegat, a fost adevăratul iniţiator al acelei retrocedări şi a considerat nedrept faptul că subordonaţii săi au fost chemaţi în justiţie, în timp ce el a fost scutit de aceste suferinţe. “Pentru a elucida problema existenţei sau inexistenţei răspunderii mele penale în privinţa actelor şi faptelor pe care le-am executat în calitate de ministru delegat, solicit demararea unei anchete.”

Pe de altă parte, fostul ministru este convins că a avut o integrală acoperire legală a acţiunii sale şi speră ca ancheta DNA să se răsfrângă şi asupra celor condamnaţi în primă instanţă.

Cazul Colegiului “Szekely Miko” din Sfântul Gheorghe poate fi complicat sau simplu, după cum îl priveşti. Fostul ministru delegat Peter Eckstein-Kovacs ne-a explicat că retrocedarea pe care a iniţiat-o nu are de fapt nicio complicaţie juridică, căci s-a întemeiat, fără niciun echivoc, pe Cartea Funciară, în care clădirea era trecută ca proprietate a Bisericii Reformate. Cum s-a ajuns însă după 12 ani la o asemenea sentinţă?

Reclamanţii au contestat de fapt întreaga istorie legală a acestei proprietăţi, argumentând că trecerea însăşi în Cartea Funciară nu ar fi fost corectă şi că dreptul de proprietate al Bisericii Reformate a fost stabilit printr-un artificiu, în urma comasării liceului confesional reformat cu liceul “Szekely Miko”, care fusese la origine o şcoală laică.

Construcţia a fost ridicată în deceniul opt al secolului al XIX-lea cu fonduri donate de groful Miko Imre şi dezvoltată 10 ani mai târziu printr-un credit contractat de Consiliul oraşului Sfântu Gheorghe. În tot acest timp, Biserica Reformată, deşi se pare că nu a contribuit cu fonduri proprii, a avut mereu, în virtutea autorităţii sale morale, calitatea oficială (stabilită prin contract) de coordonator al proiectului. Şcoala se bucura în administrarea sa de deplină autonomie, dar profesorii erau numiţi de autorităţile de la Budapesta.

Reclamanţii au cerut însă justiţiei să constate că proprietarul de drept al acestei clădiri ar trebui să fie nu Biserica reformată, ci Colegiul “Szekely Miko” însuşi, căci avea un statut autonom şi prin urmare, după naţionalizarea produsă de comunişti în 1960, dreptul de proprietate ar reveni statului român. Retrocedarea ar urma în consecinţă să se facă la rigoare tot Colegiului, ceea ce ar însemna că rămâne în proprietatea statului.

Maghiarii sunt revoltaţi de o asemenea interpretare şi de faptul că manifestaţia de protest programată pe 1 septembrie a fost considerată o manipulare a UDMR. Pe forumul unui ziar local cineva a scris aşa: “Domnule dragă, să fiţi sigur că pe noi ungurii din secuime nu trebuie să ne manipuleze partidele. Avem atâta simţ de libertate şi mândrie, încât să ne ducem singuri pentru a apăra ce a fost construit de strămoşii noştri şi nu e nici un loc pentru mâini murdare ce încearcă să acapareze ce nu e al lor.”

Lăsând discuţia strict juridică deoparte, întrevedem dimensiune reală a acestei probleme. Colegiul “Szekely Miko” a fost ridicat cu banii comunităţii maghiare şi a servit ca lăcaş de educaţie pentru aceeaşi comunitate până în 1960. În sens moral şi istoric, clădirea aparţine fără dubiu comunităţii maghiare.

Dar “comunitatea maghiară” nu este recunoscută ca subiect de drept şi de aceea drepturile de proprietate ar trebui acordate, teoretic, administraţiei locale din Sfântu Gheorghe ca succesoare (pur formală) a vechiului consiliu orăşenesc care a contribuit la ridicarea clădirii. Problema politică care nu şi-a găsit însă rezolvare în România este că administraţiile locale depind excesiv de mult de Guvernul de la Bucureşti şi că, prin urmare, maghiarii nu au garanţia că îşi vor putea administra şcoala pe deplin autonom.

Aici este problema şi de aici şi complicaţiile camuflate în probleme juridice. Biserica Reformată reprezintă în acest caz un spaţiu de refugiu juridic, unul menit să asigure autonomia altfel imposibil de garantat.