1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

PRM caută soluţii de supravieţuire politică

C.V. Tudor a schimbat discursul faţă de evrei cu 180 de grade. Dacă în anii trecuţi negase responsabilitatea guvernului Antonescu pentru crimele comise împotriva evreilor, acum printr-o scrisoare făcută publică de consilierul său personal, Nati Meir, liderul PRM admite integral vinovăţia administraţiei româneşti din anii '40. Schimbarea aceasta de atitudine a uimit şi multă lume se îndoieşte de autenticitatea ei. Dar poate că sinceritatea lui C.V.Tudor contează acum mai puţin. Dacă liderul PRM a acceptat să-şi pună cenuşă în cap şi să recunoască că a greşit în trecut atunci cînd a negat Holocaustul înseamnă că din punctul său de vedere este un gest politic important, unul care ţine de chiar supravieţuirea lui politică. Probabil că C.V. Tudor şi PRM-ul nu îşi datorează forţa şi influenţa popularităţii liber exprimate, cît mai curînd unui aparat de dezinformare şi manipulare a opiniei publice, fapt care îi crează dependenţe şi servituţi. Să ne întoarcem puţin în trecut. Revista România Mare a apărut cu scopul de a distruge opoziţia politică pe cale de înjghebare în anii '90. Era vorba pe atunci de ţărănişti, liberali şi de independenţi anticomunişti, cum erau cei grupaţi la Alianţa Civică sau GDS şi care luau cu asalt puterea politică instalată în doar cîteva zile în decembrie 1989 în circumstanţe nebuloase. O complicitate vinovată s-a ţesut atunci între potentaţii momentului, serviciile secrete şi revista România Mare. Ulterior PRM, clădit pe structura de abonamente a revistei, a profitat de libertatea de mişcare oferită, înregimentînd foşti ofiţeri din armată cu viziune ceauşistă, securişti sau activişti ai naţional- comunismului antisemit. Tot balastul greu al comunismului s-a strîns la PRM, care a continuat să beneficieze de informaţii din interiorul serviciilor secrete acolo unde apele nu se decantaseră suficient. S-a văzut de pildă că prin anii '97, '98, ofiţeri SRI, formaţi în spiritul vechii şcoli de Securitate, făceau rezistenţă la noua politică oficială de astă dată prooccidentală. Iar PRM i-a încurajat şi i-a recuperat apoi, oferindu-le imunitate. Nu în ultimul rînd poziţia PRM faţă de CNSAS si deconspiarea Securitaii, demonstrează legătura intimă dintre acest partid şi cadrele fostei Securităţi comuniste. Or, dacă acum C.V. Tudor schimbă macazul, acest lucru ar trebui înţeles în context. El nu face acest gest din inspiraţie spontană şi personală, ci ca act de salvgardare a unei întregi comunităţi de funcţionari ai vechiului regim şi de clienţi ai acestora, care în noul context politic sînt ameninţaţi. În Congresul american s- a vorbit nu o dată de aspectul inacceptabil ca în România intrată în NATO să mai existe un partid antisemit cu aproximativ un sfert din mandatele parlamentare. Dacă între PRM şi decidenţii politici a existat mereu o tolerare cu nuanţe complice, din momentul în care România şi-a asumat răspunderi serioase în sfera politică şi militară transatlantică, relaţia aceasta nu mai poate să funcţioneze. Serviciile secrete au trecut şi ele printr-un proces mai alert de transformare, renunţînd la doctrina naţional-comunistă, aşa încît PRM a rămas fără susţinerea de care se bucura la un moment dat. Biserica Ortodoxă, foarte sensibilă de regulă la imperativele politicului, a reacţionat energic atunci cînd a observat că preoţii se înscriu în PRM şi a luat decizia de a interzice acestora orice implicare politică. Aparatul judiciar, ţinut în hăţuri strînse pînă acum s-ar putea pune în mişcare de aici înainte dacă PRM ar prejudicia noile interese de stat ale României. Probabil că avertismentul a fost receptat şi C.V. Tudor a început transformarea cu aspectul cel mai vizibil, mai spectaculos, cel legat de evrei şi Holocaust. În orice caz acesta este semnul că admiterea României în NATO nu este un fapt fără urmări în politica internă şi că încetul cu încetul se vor mai produce şi alte mutaţii. Horaţiu Pepine