1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Printre spaime şi speranţe

Bolnav departe de casă. Mulţi străini care trăiesc ilegal sau chiar legal pe teritoriul Germaniei nu au acces la îngrijire medicală.

Când a deschis ochii după prima operaţie din viaţa lui, salonul era împânzit de poliţişti. Îi scormoneau printre lucrurile pe care le avea la el. Se întâmpla într-un spital din Leipzig. Somchai a sosit în Germania acum un an şi jumătate. Deseori a reuşit să se ascundă de autorităţi în ultima clipă.

Bărbatul în vârstă de 31 de ani, originar din Thailanda, a aşteptat prea mult până să prindă curajul de a merge la medic. Dacă nu s-ar fi dus, ar fi murit. Până la urmă, oamenii legii l-au găsit pe un pat de spital, dar îi era aşa de rău că nu s-a mai gândit la expluzare. Somchai este unul dintre străinii pentru care vizita la medic e un lux sau o ameninţare. Şi nu sunt puţini în Germania.

Leipzig, sfârşitul lunii februarie: după percheziţie, poliţiştii au părăsit salonul, iar Somchai a rămas în spital. Se simţea rău. "Îmi era frică", îşi aminteşte el. Nu înţelegea ce-i spun medicii şi nici nu era nimeni prin preajmă care să-i traducă. Credea că i-a fost scos apendicele, cel puţin aşa a priceput el, dar când a văzut tăietura de peste 20 de centimetri a îngheţat de frică.

La 13 zile după operaţie, poliţiştii au revenit. L-au escortat până la secţie. Acolo i s-au luat amprentele după care a fost dus într-un cămin. Nu ştie ce fel de cămin era. "O angajată de acolo a văzut ca sunt palid şi slăbit", povesteşte el. Femeia l-a luat şi l-a dus la un spital din Berlin. Cu ajutorul unui traducător a aflat adevărul: avea limfadenită tuberculoasă (tuberculoză ganglionară) şi este seropozitiv.

"Nu vreau să mă mai ascund"

Apoi a urmat recuperarea într-o cameră curată şi primitoare - oaza de linişte ivită în durerosul lui drum. Şederea la sanatoriu era suportată de Ministerul Sănătăţii. Numele lui real şi spitalul-gazdă nu pot fi făcute publice. De ce a venit în Germania? "Am vrut să câştig bine, ca s-o ajut pe mama. E bolnavă."

"Tratamentul contra tuberculozei durează nouă luni", explica medicul în îngrijirea căruia nimerise. După aceea ar fi urmat terapia contra HIV. Dar Somchai risca să fie expluzat oricând. "Am datorii. Nu vreau să mă mai ascund. Dacă e să mor, vreau să mor lângă mama", mărturisea el cu tristeţe.

În ultima perioadă, lumea medicală germană s-a îngrozit de problemele ivite la îngrijirea imigranţilor fără acte în regulă. Prin jurământ, medicii şi-au luat angajamentul să trateze orice pacient, indiferent de unde vine şi ce boală are. Cu toate acestea, multor străini aflaţi ilegal în Germania li se refuză dreptul la sănătate. Ar trebui vindecaţi şi pacienţii aflaţi în situaţia lui Somchai?

Iată întrebarea care a dominat cea de-a 116-a Adunare Generală a medicilor germani, de anul acesta. Conform estimărilor, în Republica Federală ar trăi între 200.000 şi 600.000 de străini fără drept de şedere. O problemă în creştere o reprezintă şi cetăţenii europeni, neasiguraţi pe teritoriul Germaniei. Situaţia acestora din urmă poate fi înţeleasă cel mai bine la centrul organizaţiei "Malteser Migranten Medizin".

Cetăţenii neasiguraţi medical din noile state UE

Malteser Migranten Medizin in Berlin

Malteser Migranten Medizin, Berlin

Cel mai mare centru Malteser se află în partea de vest a capitalei Berlin unde sosesc anual aproximativ 11.000 de pacienţi, majoritatea fără asigurare medicală. În camera de aşteptare se află cinci românce. Câteva îşi ţin copiii pe genunchi, altele i-au lăsat în cărucioare. Se întreţin în limba română, în timp ce una dintre ele împarte Cola la toţi cei aflaţi prin preajmă.

Şi Sevdalin aşteaptă să intre la medic. Bărbatul în vârstă de 27 de ani se află cu soţia sa, Julia, acolo. Julia urmează să nască în curând. Amândoi sunt din oraşul Varna. "Un oraş cu vreme frumoasă, dar fără locuri de muncă", povestesc ei. "Aici lucrez pe şantier şi câştig şi până la 800 de euro pe lună", spune Sevdalin. Au găsit un spital în care să-şi aducă pe lume copilul. "Costă 2500 de euro, dar o să plătim în rate."

Aysel, o tânără bulgăroaică de etnie romă, a venit la doctor din cauza unei erupţii pe piele. Russin Jana, din Rusia, are dureri abdominale. Kuan, din Vietnam, a venit cu fetiţa la control. Pe toţi aceşti pacienţi îi leagă acelaşi lucru: nu au "carte AOK" - cum spun ei. De fapt, AOK este numele celei mai populare firme de asigurări de sănătate din Germania. Cu alte cuvinte: nu sunt asiguraţi medical.

Şefa centrului este Dr. Adelheid Franz. În altă parte ar putea câştiga mai bine ca în acest cabinet dependent de donaţii. Întrebată ce o îndeamnă să-i trateze pe aceşti pacienţi sărmani, dr. Franz răspunde: "Pentru mine aceştia nu sunt nişte oameni săraci. Au reuşit să ajungă în Germania, iar cei mai mulţi dintre ei sunt puternici şi foarte isteţi." Desigur, Germania nu poate trata toţi cetăţenii europeni - adaugă ea. Dar cel care intră pe uşa centrului şi cere ajutor, nu poate fi refuzat. "Pentru mine acesta este un cabinet medical obişnuit", spune Dr. Adelheid Franz.

Imigranţi cu răni ascunse

Cel mai greu le este, însă, imigranţilor care au fugit din calea războiului, a violenţei şi a abuzurilor de tot felul. Sunt oameni fără răni la vedere. Unul din centrele destinate acestor suferinzi se găseşte în clădirea unui fost spital berlinez. "Săptămânal primim de zece ori mai multe cereri peste capacitatea noastră", spune Mechthild Wenk-Ansohn - şeful staţiei de tratament ambulatoriu.

Symbolbild Islam und Psychotherapie in Deutschland

În prezent, centrul tratează mai mulţi ceceni şi afgani, torturaţi în ţările de origine de către forţele de ordine sau talibani. În curând, la cabinet sunt aşteptaţi şi câţiva sirieni. Cei care reuşesc să obţină şedinţe de psihoterapie au şansa să scape de coşmaruri.

Pe o canapea roşie stă o tânără din Iran. Nu doreşte să-i publicăm numele. Femeia povesteşte că şi-a părăsit soţul şi a fugit în Germania. "A fost foarte greu din cauză că n-am putut să vorbesc cu nimeni, nu aveam încredere în nimeni", spune ea. "Şi de ce aţi fugit din Iran?", continuă psihologul. "Nu vreau să vorbesc despre asta", răspunde pacienta. Nu în prezenţa jurnaliştilor.

Somchai - decizie spontană

La câteva zile după vizita jurnaliştilor, Somchai, thailandezul bolnav de tuberculoză, a părăsit spitalul. Medicului curant i-a lăsat un bilet în care îi mulţumea şi îi spunea că îi e dor de casă. "Nu avea tuberculoză contagioasă", mărturiseşte medicul. Tocmai de aceea l-a lăsat în pace şi n-a anunţat autorităţile.