1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Primul summit UE cu atmosferă post-criză

Summitul european are pe agendă o iniţiativă de deschidere a pieţei muncii către tineri. Dar şefii de state şi de guverne mai au şi alte subiecte fierbinţi pe agendă.

Uniunea Europeană poate să îşi mai tragă puţin sufletul: după ani de zile, criza financiară nu mai este capul de afiş al agendei comunitare. Nimeni nu se mai aşteaptă ca vreun membru UE să se pregătească de părăsit zona euro. Doar recesiunea nu se lasă înfrântă - iar una dintre pagubele colaterale ale retardului economic este piaţa muncii: 26 de milioane de europeni sunt şomeri; dintre aceştia, şase milioane sunt tineri. Un trist record.

Acesta e contextul summitului european programat astăzi (27.06.2013) la Brüssel. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso a vorbit, în avanpremiera întâlnirii, despre nevoia urgentă a unor măsuri eficiente împotriva crizei sociale. Or, a completat preşedintele Comisiei, se impune un "consens european" în privinţa căilor de creştere economică, a dezvoltării pieţei muncii şi a competitivităţii acestora. "Dacă nu le vom găsi împreună vom evolua separat", a conchis demnitarul comunitar.

Principala preocupare se anunţă a fi şomajul în rândul tinerilor. Şase miliarde de euro ar urma să stea, de anul viitor, la dispoziţia celor mai afectate dintre regiuni. Comparativ cu sutele de miliarde alocate pentru salvarea băncilor, suma pare infimă, se plânge preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz. O altă problemă: banii sunt contabilizaţi în bugetul multianual 2014 - 2020. Or, se ştie, deocamdată nu s-a găsit încă o formulă de compromis acceptabilă pentru toţi membrii UE, astfel că viitorul rămâne încă incert.

Hannes Swoboda, liderul grupului europarlamentarilor socialişti, este şi el de părere că în absenţa unui buget considerabil, combaterea şomajului în rândul tinerilor rămâne o simplă dezbatere. În schimb, conservatorul britanic Martin Callanan, critică alocarea de fonduri, pe care o consideră o simplă sursă de impozite suplimentare, legislaţie suplimentară şi plus de euro-centralizare.

"Consensul european" sugerat de Barroso este perceput de unele state ca un "dictat" al Bruxelles-ului. Franţa, de exemplu, se opune planurilor de consolidare economică pe care Comisia le sugerează în acord cu Berlinul. Or, desele ciocniri pe acest subiect sunt o ilustrare a dificultăţii cu care europenii se pot pune de acord - mai ales în condiţiile în care Comisia Europeană ieşise deja cu compromisuri în întâmpinarea Parisului, oferind o perioadă prelungită de graţie în vederea rezolvării deficitului bugetar al Franţei.

Un alt motiv de dispută la nivelul statelor membre UE ţine de eventualele viitoare crize bancare: cine trebuie să plătească dacă o instituţie dă faliment? Miniştrii de finanţe au convenit, într-un final, chiar în orele dinaintea summitului, că statele - şi, implicit, cetăţenii plătitori de taxe - să nu mai fie contributorii neţi la salvarea băncilor. Responsabilitatea, a explicat ministrul german de resort, Wolfgang Schäuble, revine în primul rând proprietarilor/acţionarilor, apoi creditorilor - în funcţie de riscurile pe care le-au implicat cobinaţiile bancare - şi abia la final statele. Cum, însă, nu este decoamdată lămurit dacă băncile primesc acces la fondul european de salvare ESM, rămâne ca testul solidarităţii comunitare să mai aibă câteva examene de dat. Ministrul Schäuble a fost unul dintre cei care a pledat împotriva unor metodologii prea simple de accesare a banilor din rezerva comună strategică.

Rebecca Harms, unul dintre liderii grupului parlamentar al verzilor din Legislativul european, critică dificultăţile de coordonare între membrii UE, acuzând că acestea se răsfrâng asupra poziţiei Uniunii în lume. S-a văzut în cazurile Libia şi Siria, când UE nu a fost în stare să vorbească pe aceeaşi limbă diplomatică. Şi, cu toate acestea, ideea integrării este în continuare la mare preţ.

Un exemplu este admiterea Croaţiei, care va deveni luni, 1 iulie 2013, al 28-lea membru al Uniunii; în paralel se pregăteşte deschiderea negocierilor de aderare cu Serbia, mai ales după ce Belgradul a dat dovadă de eforturi deosebite pentru a normaliza atmosfera în relaţia cu Priştina, fapt remarcat de altfel şi de ministrul german de Externe Guido Westerwelle. La fel de atractivă pare a rămâne şi moneda europeană: în ciuda tuturor momentelor neprielnice traversate în vremea din urmă, Letonia este hotărâtă să treacă la euro de la 1 ianuarie 2014 iar summitul de la Bruxelles va da ţării baltice un certificat de admitere în spaţiul monetar comun.