Primul pas către o nouă Libie

Altfel decât în Tunisia sau Egipt, unde în primă fază prim-planul a fost ocupat de "militanţii" de pe Facebook, susţinătorii lui Gaddafi păreau susceptibili de islamism latent.

În Libia, o ţară fără tradiţie în ceea ce priveşte societatea civilă, nimeni nu ştia foarte clar ce se petrece, cine sunt actorii evenimentelor şi ce urmăresc ei. În imagini apăreau rebeli înarmaţi până în dinţi, care foloseau lozinci religioase pe post de îndemnuri la luptă. Însă, la urne, oamenii au transmis un semnal diferit.

Rezultat surprinzător

Cea mai puternică forţă politică a ţării este Alianţa Forţelor Naţionale a fostului şef al guvernului de tranziţie libian, Mahmud Jibril, care a obţinut 39 de mandate, secondată de Fraţii Musulmani, cu 17 mandate.

Cu toate acestea, ar fi prematur să se discute despre un trend liberal în Libia sau în întreaga regiune. Cea mai mare "aripă" din noua adunare naţională libiană este cea formată din 120 de aleşi care se consideră reprezentanţi regionali ai intereselor triburilor, fiind neclar ce rol vor juca aceştia la nivel naţional.

Rezultatul slab al Fraţilor Musulmani poate fi explicat prin faptul că reprezentanţii acestora nu au beneficiat de existenţa unei structuri organizatorice şi reţele tradiţionale în Libia.

Momentan, formaţiunea politică încearcă să-i atragă de partea sa pe aleşii independenţi, ceea ce nu exclude o posibilă sporire a rolului politic al Fraţilor Musulmani în viitor, cum este cazul în Egipt şi Siria, unde reprezintă un puternic factor de putere.

De asemenea, nu trebuie uitat nici că liberalii libieni nu pot fi comparaţi cu cei din ţările occidentale. Mahmud Jibril este mai presus de orice un tactician redutabil, care foloseşte cu multă iscusinţă arme precum populismul pentru a atrage de partea sa partea conservatoare a electoratului.

Declaraţii diferite

Jibril şi-a luat angajamentul ca Libia să devină o democraţie şi să aibă o societate civilă modernă. Însă acelaşi politician s-a pronunţat şi pentru ancorarea puternică a Shariei în viitoarea constituţie a ţării. În Libia, ca şi în alte ţări din regiune, renunţarea la accentele religioase în sistemul juridic nu ar putea niciodată obţine consensul necesar.

Nu rezultatul în sine al alegerilor din Libia este senzaţional, ci desfăşurarea impecabilă a scrutinului. În pofida lipsei oricărei experienţe democratice şi a numeroaselor conflicte sângeroase din ultimele luni, libienii au arătat că îşi pot lua viitorul în propriile mâini. Drumul către "Libia cea nouă" este lung, însă direcţia este cea corectă.

După sprijinirea rebelilor de către forţele occidentale, ar trebui ca Libia să se bucure acum şi de o mai mare susţinere politică a acestora.