Primul ministru hotărît să nu facă figuraţie

În principiu este vorba de trei pachete legislative distincte. Unul se referă la restructurarea agenţiilor guvernamentale, al doilea la legea de salarizare unitară şi al treilea la reforma educaţiei şcolare.

În ce priveşte agenţiile guvernamentale este uimitor de ce era era nevoie de un procedeu atît de solemn şi de puternic sub aspect simbolic ca angajarea răspunderii. Angajarea răspunderii sugerează o situaţie limită, una în care Guvernul îşi pune la încercare toate resursele politice şi morale pentru a duce la îndeplinire un program politic controversat. Angajarea răspunderii arată pînă unde poate merge opoziţia faţă de un anumit proiect politic şi mai ales cît de mari sînt riscurile pe care le asumă guvernul pentru ducerea sa la îndeplinire. Or, restructurarea agenţiilor guvernamentale, s-ar fi putut face prin ordonanţă guvernamentală şi este uimitor că lucrul acesta nu s-a făcut pînă acum. Opoziţia liberală a atras deja atenţia că în anumite agenţii nu doar că nu se fac restructurări, dar se fac şi majorări de salarii.

În al doilea rînd ar fi vorba de legea de unificarea a sistemului de salarii, pentru care angajarea răspunderii pare într-adevăr firească. O asemenea lege, cel puţin în intenţiile anunţate, va revoluţiona pur şi simplu sistemul public din România şi nu este de mirare că suscită atît de multe împotriviri. Sindicatele au solicitat pînă în ultima clipă amînarea proiectului, iar magistraţii au declanşat un protest neobişnuit de amplu, pretinzînd să nu fie integraţi într-o ierarhie profesională, ci trataţi distinct ca o componentă majoră a statului.

În sfîrşit, legile Educaţiei se află în cea mai rea situaţie posibilă. Toată lumea de la Opoziţie la societatea civilă şi pînă la intelectualii implicaţi în dezbaterea publică susţin că o asemenea lege ar trebui să fie întoarsă pe toate feţele şi trecută prin parlament. Cu toate acestea primul ministru, la insistenţele preşedintelui Traian Băsescu, doreşte angajarea răspunderii. Dar ceea ce creează contrarietăţi şi mai mari este că nu se ştie bine cum arată proiectul pe care îşi va angaja Guvernul răspunderea. Se ştie că ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu a preluat o parte din soluţiile cuprinse în legile Miclea, dar nu este clar în ce proporţie şi ce aspect va lua ansamblul acestor proiecte legislative. După ce se iniţiase o dezbatere publică asupra celor două proiecte în mod separat, acum reforma s-a cufundat din nou în confuzie. În orice caz primul ministru a părut mai hotărît ca niciodată spunînd că nu mai doreşte „să facă simplă figuraţie“.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Cristian Ştefănescu