1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Primarii ostili

Ar fi indicat ca primarii care se manifestă ostil faţă de partidul care i-a promovat în alegeri să-şi piardă mandatul?

Anumite legi bineintenţionate au reuşit să provoace o mulţime de efecte perverse. De exemplu, legea care interzice migraţia politică a aleşilor din cadrul autorităţilor locale.

Primarii care aspirau să plece la alte partide au recurs de multe ori la tactici provocatoare. Au emis declaraţii tot mai scandaloase împotriva liderilor partidului din care făceau parte în aşa chip, încât aceştia să-şi piardă răbdarea şi să-i excludă din organizaţie. De ce? Pentru că legea spune că mandatul unui primar încetează în anumite situaţii printre care şi ”pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales”. De unde s-a dedus că excluderea din partid i-ar permite primarului să-şi continuie mandatul.

Legea, care nu a reuşit să schimbe moravurile politice, a creat în schimb categoria stranie a primarilor ostili. Exemplul cel mai expresiv este acela al primarului sectorului 1 din Bucureşti, Andrei Chiliman, care a făcut declaraţii radical potrivnice partidului din face parte, dar fără să demisioneze. El a pretins că face opoziţie internă în aşteptarea momentului potrivit. Teoretic ar fi posibil, dar stilul declaraţiilor sale şi contextul mai larg au sugerat că el a speculat mai curând prevederile legii care îi permite să-şi continue mandatul dacă este exclus, dar nu şi dacă demisionează.

Nu este însă singurul caz. Recent am văzut că şi în sânul PDL a apărut tipul primarului ostil, chiar dacă nu se manifestă cu aceeaşi persuasiune polemică. Reacţia nu a întârziat să apară. Preşedintele Vasile Blaga i-a invitat pe primarii PDL care s-au înscris recent în Fundaţia Mişcarea Populară să părăsească partidul : ”Ei au fost aleşi pe listele PDL. Dacă au alte gânduri, se simt în stare să câştige sub alte culori să o facă. Bine ar fi să-şi dea demisia”. Dar scandalul s-a amplificat din clipa în care nu un primar oarecare, ci primarul muncipiului Cluj, Emil Boc, s-a înscris în aceeaşi Fundaţie şi a făcut declaraţii prin care contestă cele mai importante decizii politice ale PDL. Chiar dacă tonul este prevenitor, Emil Boc a sugerat partidului, la fel ca Elena Udrea, să renunţe la candidatura lui Cătălin Predoiu şi să participe la selecţia altui candidat. Atâta doar că Elena Udrea a demisionat din PDL şi s-a înscris în PMP, ceea ce atrage atenţia încă odată asupra situaţiei duplicitare a primarilor neloiali. Deocamdată situaţia nu pare gravă din cauză că se raportează la o orientare politică relativ omogenă, dar pe măsură ce fracturile politice vor fi tot mai mari, aceste trădări vor deveni tot mai puţin tolerabile (cazul primarului Gheorghe Falcă de la Arad e de aceeaşi natură).

Întrebarea de principiu este dacă primarii ostili ar trebui să-şi piardă mandatul chiar dacă nu demisionează. Legea, ca de atâtea ori, e contradictorie.

Să remarcăm mai întâi că legea stabileşte două reguli diferite pentru consilierii locali şi pentru primari. În cazul consilierilor se spune că aceştia îşi pierd mandatul într-o circumstanţă cum ar fi ”pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales”. Iar o pagină mai jos, când se referă la primari se precizează că e vorba numai de pierderea calităţii de membri prin demisie.

Aşa cum era de aşteptat, această inconsecvenţă a provocat procese şi sesizări la Curtea Constituţională. Mai mulţi consilieri locali care au fost excluşi din partid şi care şi-au pierdut astfel mandatul au cerut Curţii clarificări. Sesizările lor au fost însă respinse de fiecare dată. Curtea a argumentat că între partid şi candidatul său există un contract prin care sunt promovate anumite convingeri politice şi că denunţarea acestui contract prin demisie sau excludere are consecinţe asupra politicilor însele care au fost plebiscitate. În concluzie Curtea spune aşa : ”De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. (...) Din această perspectivă nu are aşadar importanţă dacă pierderea calităţii de membru al partidului politic are loc ca urmare a demisiei sau a excluderii”. (Decizia 273 din 2009, reluată în Decizia 1461 din 2011)

Dar nu ar putea fi aplicată aceeaşi argumentaţie în cazul primarilor? Nu sunt şi primarii aleşi locali legaţi prin contract de programele politice ale partidelor din care fac parte? Nu îşi pierd ei reprezentativitatea dacă sunt excluşi din partid?

Se poate spune că, spre deosebire de consilieri, primarii sunt aleşi prin vot uninominal şi că legătura cu partidul este mai slabă. E adevărat, dar atunci e incorect ca un primar să-şi piardă mandatul dacă demisionează. Dacă alegerea sa uninominală schimbă situaţia, atunci numele său şi programul său personal ar prevala întotdeauna în faţa opţiunii de partid. Aşadar legea ar trebui fie să-i trateze pe primari la fel ca pe consilierii, fie să elimine prevederea referitoare la pierderea mandatului prin demisie.

Legea a fost bine intenţionată, căci şi-a propus să combată fenomenul de nestăpânit al migraţiei politice, dar se pare că mai mult a încurcat lucrurile. Moravurile proaste nu se pot combate cu adevărat prin lege.